Scurta istorie a lenjeriei intime

1323 i.Hr.: Regele Egiptului Tutankamon este inmormantat impreuna cu intreaga sa avere: bijuterii, mobila, lampi, sculpturi, obiecte decorative si... 145 piese de lenjerie intima, care la vremea aceea constau intr-o fasie de panza care se infasura in jurul soldurilor. Pe langa acestea, camera este plina de 400 de statui ale servitorilor insarcinati cu spalarea lenjeriei.

634 d.Hr.: Acest tip de lenjerie incepea sa nu mai fie la moda in Europa. Era inlocuita treptat cu un soi de kimono comfortabil, niste bermude foarte largi.

1482: Regele Edward IV interzice prin decret regal ca persoanele care au statut social inferior celui de lord sa poarte tunici scurte, care nu le puteau ascunde formele prin colantii mulati. Decret care a pus in incurcatura intreaga societate englezeasca, care a fost nevoita sa inventeze asa numitul suspensor, o bucata de material care sa ascunda partile din corp scandaloase.

1525: Henry VIII - poate din cauza frustrarii ca nu avea inca mostenitori pe linie barbateasca - pentru a-si asigura virilitatea in ochii lumii isi indesa tot felul de materiale in lenjeria intima, dand startul unei noi mode care a schimbat intrebuintarea suspensorului: in loc sa ascunda ceea ce se dorea a fi ascuns, ca atunci cand fusese inventat, acum era marit prin diferite metode, pentru a arata mai mult decat era de aratat.

1793: Este inventata lenjeria din bumbac, lucru care a crescut necesitatea bumbacului ajungand ca acesta sa fie produs in cantitati industriale. Asa numita "union suit" - lenjeria care consta intr-o salopeta din bumbac - o versiune timpurie a izmenelor, a devenit lenjeria de corp obisnuita in secolul al XIX-lea. Oamenii de la tara purtau aceeasi "union suit" toata iarna, spaland-o doar cand venea primavara.

Secolul al XIX-lea: Se speculeaza ca unul dintre motivele pentru care femeile lesinau in mod constant in epoca victoriana era din cauza corsetelor mult prea stranse si stramte, impiedicand respiratia normala.

1880: Este inventata turnura rochiei, acea pernita sau bucata de stofa pe care femeile o purtau sub rochie, la spate, mai jos de talie, care devine foarte la moda peste 200 de ani, iar dupa ce a facut furori in epoca, dupa zece ani dispare total.

1909: Horace Greeley Johnson inventeaza ceea ce astazi se numesc izmene, iar pentru aceasta importanta contributie a fost poreclit Edison al lenjeriei.

1919: Interesul crescand al femeilor pentru tot soiul de sporturi, mai ales pentru mersul pe bicicleta si tenis, a facut ca vechile corsete sa nu mai fie practicabile. Ca urmare, pantalonii bufanti purtati sub fuste au devenit cat se poate de populari.

1922: Este probabil cel mai important an din istoria lenjeriei intime a femeilor: este popularizata, mai ales in randul adolescentelor, un nou tip de lenjerie, de lux, din sifon si satin.

1946: Anul in care, oficial, bikini a devenit celebru. Imediat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, doi designeri francezi au creat aproape simultan ceea ce numim de atunci bikini. Primul dintre ei, Jacques Heim, proprietarul unui magazin situat pe o plaja din Cannes, a lansat la inceputul anului 1946 varianta sa a costumului de baie… foarte mic. Numindu-l Atome (cu referire la particula minuscula a materiei), l-a promovat in primul rand prin intermediul magazinului sau, fara prea mult succes insa. In vara aceluiasi an, Louis Reard a inceput comercializarea unei variante foarte asemanatoare a Atome-ului lui Heim. Ceea ce a diferentiat apoi succesul celor doi a fost sloganul simplu, dar sugestiv, sub care s-a desfasurat campania de promovare a lui Reard: “Bikini – mai mic decat cel mai mic costum de baie din lume”.

1970: Se ia o noua turnura in istoria lenjeriei: pe plajele Braziliei apare lenjeria tanga. Si desi astazi se gasesc in tot soiul de modele si culori, se pare ca moda a stagnat de atunci.

La ora de dirigentie, despre Egiptul Antic

Da ce vina am eu, doamna diriginta, ca doamna de istorie mi-a pus numai intrebari grele? Eu i-am spus ca vechii egipteni au descoperit machiajul, dar ca erau foarte inapoiati... Auzi, nu stiau decat de ruj, pudra si facutul sprancenelor. Pai, n-ati vazut in ce hal arata regina aia a lor, Nefertiti ? Si ce palarie oribila avea! De fapt ceva asemanator are si doamna de istorie, care se imbraca azi de parca ar fi pe vremea lor.
Intr-adevar, aveau niste bijuterii super! Am auzit ca erau toate numai din aur si cu pietre pretioase! Dar tot se ajunge la vorba mea: ca erau inapoiati. Adica: ALOOO! Acum la moda sunt cristalele Svarovsky, care se gasesc si la bijuterii si la haine. N-ati vazut si la Antena 1, frigiderul ala cu televizor si cristale Svarovsky, licitat la Palatul Parlamentului?
Dar, in fine: sa trecem la ale noastre. Eu i-am spus doamnei de istorie ca mai bine ma intreba de rochii, de costume de baie si pantofi cu toc, ca doar sunt cea mai sic fata din scoala. Dar ce? A auzit dumneaei de Mihai Albu sau de marca Gucci? Sigur ca nu! E ea asa la moda ca mine? Dar mi-a raspuns ca nu pot sa vin la scoala imbracata asa. Pai eu, care am castigat concursul de miss, sa nu port ceva care sa ma avantajeze, sa mi se vada silueta?
Si profa de istorie s-a suparat si a inceput sa tipe ca nu i-am raspuns la lectie si ca-mi da 4.
Si ce vina am eu ca doamna e batrana si nu se pricepe la moda si la machiaj, ca mine? Eu puteam chiar sa-i spun ca am invatat ca egiptenii purtau sandale, ca la ei, acolo, e foarte cald si deoarece n-au vazut zapada niciodata, n-aveau cum sa inventeze cizmele cu toc sau caciula de vulpe polara! Doamna e ofticata ca nu e la moda ca mine si d-aia vrea sa-mi dea nota mica. Asta nu se poate!

Despre moarte

Dupa trei zile de la moarte, enzimele care obisnuiau sa contribuie la digestia mancarii sunt cele care ne mananca trupul. Celulele devin mancare pentru bacteriile care se afla in intestin si care elibereaza o cantitate de gaz suficienta ca sa produca umflarea corpului si dilatarea ochilor.

In timpul dezvoltarii embrionare, atunci cand organele incep sa se formeze, anumite celule se autodistrug, iar daca aceste celule nu ar fi programate genetic sa faca acest lucru, am avea membranele picioarelor unite precum ratele.

Atunci cand o persoana moare, primul simt care dispare este simtul vazului, auzul fiind ultimul.

Dupa decapitare, capul unei persoane prezinta reactii normale pentru inca 15-20 secunde

In Madagascar, anumite familii dezgroapa oasele rudelor decedate si le poarta pe strazile satului intr-o ceremonie care se numeste “famadihana”. Ulterior, ramasitele sunt infasurate intr-o panza noua si reingropate. La final, vechiul cearsaf in care au fost gasite oasele este daruit unui cuplu prospat casatorit, fara copii, pentru a fi folosit drept cuvertura pentru patul nuptial.

In timpul unei expeditii efectuate in Egipt in secolul al 19-lea, companiile de constructie au dezgropat atat de multe mumii incat le-au folosit drept combustibil pentru punerea in miscare a locomotivelor.

Costul funeraliilor lui Alexandru cel Mare ar echivala in ziua de astazi cu suma de 600 milioane de dolari si un drum care lega Egiptul de Babilon a fost construit special pentru a-i transporta trupul.

Mormantul unui preot budist in Nara, Japonia, este luminat de flacara unei lampi ce arde de peste 1130 de ani.

La moartea inventatorului Thomas Edison in 1931, prietenul acestuia, Henry Ford, a reusit sa prinda intr-o sticla ultima sa suflare.

Gene Roddenberry, creatorul serialului de televiziune Star Trek, este prima persoana din lume care a cerut ca dupa incinerare cenusa sa sa fie depusa intr-o racheta si aruncata in spatiu?

Aproximativ 2500 de stangaci mor in fiecare an din cauza utilizarii de produse destinate persoanelor dreptace.

In medie, oamenii se tem mai mult de paianjeni decat de moarte.

In medie, in fiecare an, 100 de oameni se ineaca cu pixuri sau stilouri.

Exista o probabilitatea mai mare de a muri ucis de un dop de la sticla de sampanie decat din cauza unui paianjen.

In New York numarul sinucigasilor este mai mare decat al celor ucisi.

Adevarata Cleopatra

Se spune ca regina Cleopatra a fost una dintre cele mai serioase amenintari la adresa vestitului imperiu roman, o adevarata performanta pentru o femeie a acelor vremuri. Performanta - neperformanta, ideea este ca imaginea reginei-zeita a fost gresit perceputa de-a lungul timpului. Aceasta eroare s-a datorat faptului ca toate informatiile referitoare la Cleopatra proveneau din izvoare grecesti sau latine.

Cele doua popoare nu o prea sufereau pe regina egiptenilor, asa ca indoiala asupra datelor furnizate de istoricii europeni s-a dovedit justificata in 1820, odata cu descifrarea hieroglifelor de pe peretii piramidelor si ai altor monumente din Egipt. Istoricii contemporani sunt de parere ca acestea sunt informatiile cele mai apropiate de adevar.

Cercetatorii se luptau, si se mai lupta inca, cu imaginea de femeie „usoara” si cu tot arsenalul de „legende” care circulau referitor la apetitul sexual al acesteia.

Cleopatra era primul din cei trei copii al lui Ptolemeu al XII-lea, conducatorul Alexandriei (stramosii ei au fost de fapt greci). S-a nascut in anul 69 i.e.n. si era descendenta a lui Alexandru Cel Mare, primul stramos regal al Egiptului. A fost educata de tatal ei pentru a fi un bun conducator si se spune ca cunostea 9 limbi.

Din punct de vedere genetic ea era descendenta unui lung sir de incesturi.

Aceasta "traditie" era imprumutata de la faraoni si reprezenta un mod de a proteja „puritatea” sangelui familiei. Tatal Cleopatrei era casatorit, se crede, cu sora lui si chiar daca copii nascuti din astfel de casatorii au de obicei un grad redus de inteligenta, se pare ca in cazul acesta genele s-au combinat intr-un mod fericit.

La 18 ani a ajuns sa fie pusa pe tronul Alexandriei, insa exista unele banuieli ca acest lucru era temporar pana cand fratele ei, la acea vreme de 10 ani, urma sa fie de incredere pentru o astfel de raspundere. Istoricii romani si greci au descris-o ca pe o tanara rasfatata si frivola, insa izvoarele egiptene sustin ca era un adevarat lider - a dat un decret deosebit de important in perioada unei secete pentru a asigura alimentatia tuturor egiptenilor pe perioada de criza. Unul dintre proiectele ambitioase la care se gandea era sa cucereasca teritoriile care au apartinut Egiptului in perioada de glorie. Mai mult se pare ca ea a realizat faptul ca poporul o considera inca o adoptiva. Pentru a elimina acest dezavantaj a trecut la religia egipteana iar prima aparitie publica a fost un adevarat spectacol. La cateva luni de la preluarea tronului Cleopatra s-a aratat publicului ca o adevarata zeita si nu oricare: Isis, „mama” tuturor egiptenilor.

Dincolo de modul eficient in care isi facea propaganda, se pare ca conducea de una singura, numai ca fratii au detronat-o curand si a fost nevoita sa se refugieze in desert. Desfasurarea viitoare a faptelor a fost totusi favorabila Cleopatrei: rascoalele antiromane l-au determinat pe Iulius Cezar sa vina in Alexandria, iar eroina noastra a decis ca este cel mai bun prilej pentru a-si recapata puterea. Ea s-a strecurat pana la imparat infasurata intr-un covor.

Cezar avea 52 de ani, era casatorit, invatat, manifesta atractie deosebita pentru femei si unii istorici chiar il numesc afemeiat. Gurile rele spun ca aceasta a fost una dintre cauzele pentru care, barbat fiind, a cazut in farmecele Cleopatrei. Totusi, in realitate se pare ca nu a fost chiar asa.

Despre frumusetea Cleopatrei, toate izvoarele spun ca nu era o femeie rapitor de frumoasa si nu te cucerea de la inceput. Avantajul ei era ca avea un mod de a fi care se manifesta ca un magnet pentru cei din jur. Se mai stie si faptul ca avea nasul putin cam mare, lucru care inlatura si el ideea ca frumusetea a fost cea care l-a cucerit pe Cezar. Istoricii sustin ca ambitia i-a unit pe cei doi si s-a manifestat ca o „reactie chimica”. Intr-adevar era vorba si de o relatie sexuala, dar sexul nu era ingredientul principal al acestei reactii.

Intre timp izbucnesc razboaie si Cezar pleaca la Roma, insa Cleopatra nu pierde timpul.

Ea se prezinta tot mai mult ca o reincarnare a zeitei Isis si in curand naste un fiu, foarte probabil al imparatului roman, caruia ii pune numele Cezarion. Ipostaza de mama o apropie si mai mult de inima egiptenilor. Frescele din acea vreme o prezinta frecvent aducand respect zeitei si fiului acesteia.

Urmeaza calatoria la Roma unde regina este primita cu stima si respect de catre Cezar. El o aseamana cu Venus, varianta romana pentru Isis, si ii aseaza o statuie chiar in templul inchinat zeitei. S-au facut speculatii ca in timp ce imparatul se plimba insotit de Cleopatra prin gradinile resedintei, acestia faceau planurile pentru a forma un imperiu care sa cuprinda o mare parte din Europa si nordul Asiei. Totusi, se pare ca respectul exagerat acordat Cleopatrei si ignorarea treburilor imperiului l-au costat pe Cezar viata: a fost asasinat in sala senatului in anul 44 i.e.n., la 15 martie.

Cleopatra avea 25 de ani cand s-a intors in Egipt si spiritul de conducator a indemnat-o sa continue consolidarea pozitiei si imaginii pe care a capatat-o in ochii poporului. Asa ca le-a dat exact ceea ce aveau ei nevoie pentru ca sa o considere un faraon, adica o reincarnare a zeitei Isis: monumente grandioase, infatisari publice pline de fast.

Un alt eveniment desfasurat in imperiul roman vine sa influenteze planurile reginei, care se pare ca nu a uitat una dintre ambitiile ei cele mai mari: sa recucereasca teritoriile stramosesti ale egiptenilor. Marc Antoniu, apropiatul lui Cezar si Octavian - fiul fostului imparat, si-au impartit imperiul. Marc Antoniu a pastrat partea europeana. Istoricii ne spun despre el ca nu rezista femeilor, era indisciplinat, avea patima alcoolului si tocmai de aceea era pentru oamenii lui o reincarnare a lui Dionisos, zeul vinului si a vietii eterne.

In 41 i.e.n acesta vine sa ceara ajutor Cleopatrei pentru batalia de la Tarsus. Regina si-a facut din nou aparitia, fastuos, ca o zeita, si a dat numeroase banchete in cinstea imparatului, cucerindu-l.

Se pare ca cei doi aveau nevoie unul de altul din punct de vedere economic si politic. Se pune intrebarea: erau intalnirile lor pragmatice?

Dar sa ne concentram asupra imaginii pe care ei o aveau in ochii poporului. Egiptenii au vazut intelegerea lor ca un pact intre doi zei. Si chiar daca Cleopatra a tinut in continuare nenumarate petreceri in cinstea lui Marc Antoniu, se crede ca ea nu si-a uitat marele vis. In scurt timp de la plecarea lui Antoniu, regina naste gemeni. Numai ca imparatul roman se casatoreste de conventie cu fiica lui Octavian.

Timp de trei ani Cleopatra a condus eficient Egiptul, dar era vadit descurajata de faptul ca nu reusea sa cucereasca teritoriile cu pricina. Se banuieste ca relatia sa cu Antoniu a fost dominata de un caracter practic: ea ii dadea bani si armata iar el o ajuta sa castige vechile teritorii. Problema a fost ca aliatul reginei nu a fost cel mai potrivit: invazia lui in Prusia a fost un esec, pierzand aproape jumatate din oameni. Totusi el cucereste Armenia si imbracat ca un zeu doneaza Cleopatrei largi teritorii, in parte necucerite inca, astfel incat la Roma se credea ca acesta se ingrijeste in principal de scopurile reginei, uitand de nevoia de expansiune a imperiului roman. Nemultumirile au crescut cand l-a declarat pe Cezarion fiul legitim a lui Cezar si a batut moneda care avea pe o parte chipul Cleopatrei (infatisata ca o adevarata matroana) iar pe cealalta parte chipul sau. Octavian facea in acest timp propaganda numind-o pe regina depravata si promiscua. Consecinta a fost ca senatul a anulat domnia lui Antoniu si a declarat razboi Egiptului. Desi cei doi proscrisi au adunat o armata imensa, au fost infranti.

Se pare ca retragerea era planificata de la inceput de catre Antoniu si astfel el a reusit sa salveze tezaurul Alexandriei. In 30 i.e.n. Octavian a intrat in oras pentru a pune in fapta dorintele Romei. Antoniu si-a oferit viata pentru ca regina si copii sa fie crutati dar Octavian a refuzat. In final Antoniu s-a injunghiat si a murit in bratele Cleopatrei. Regina-zeita a ales si ea moartea demna si se crede ca a facut acest gest datorita faptului ca si-a dat seama ca nu va putea niciodata sa duca la indeplinire acel vis maret al egiptenilor. Oricum moartea reginei a facut parte dintr-un ritual sacru, fiind muscata de o cobra, astfel incat poporul a considerat ca liderul lor si-a sfarsit moartea in cel mai fericit mod posibil - credinta egiptenilor era ca cei care mor muscati de cobra vor primi viata vesnica si se vor transforma in zei. Cezarion este si el omorat de catre Octavian insa cei doi fii ai lui Marc Antoniu sunt iertati.