DEFINITII


ARHITECT = cineva care n-a fost destul de “macho” ca sa devina inginer, dar nici destul de “homo” ca sa se faca designer vestimentar.
BANCHER = cineva care iti imprumuta umbrela lui cand afara e soare si apoi ti-o cere inapoi cand incepe sa ploua.
CONSULTANT = cineva care foloseste ceasul sotiei tale, iti spune cat e ceasul si apoi iti cere bani pentru asta.
ECONOMIST = un expert care va sti maine de ce ceea ce a prezis ca se va intampla ieri nu s-a intamplat azi.
PRIETEN = definitia unei persoane de sex opus care are acel “Nu stiu-ce” care elimina orice dorinta de a incerca vreodata sa te culci cu el/ea.
PESIMIST = un optimist cu experienta.
PROGRAMATOR = cineva care rezolva o problema pe care nu stiai ca o ai intr-un fel pe care nu-l intelegi.
PSIHOLOG = cineva care se uita la oricine altcineva cand o femeie frumoasa intra in incapere.
STATISTICIAN = cineva care e bun la cifre dar nu are pic de personalitate ca sa fie inginer.
PREOT = cineva caruia toti ii spun “parinte”, in afara de copiii lui, care ii spun “unchi”.
DURERE DE CAP = metoda contraceptiva cea mai des folosita de femei.
NANOSECUNDA = fractiune de timp intre momentul in care lumina devine verde si masina din spate te claxoneaza.
NIMFOMANA = termen aplicat de fiecare barbat oricarei femei careia ii place mai mult sexul decat lui.
MUNCA IN ECHIPA = posibilitatea de a da vina pe altii.
FOTBAL = ceva cu care toate femeile s-au maritat fara sa stie.
HARDWARE = partea unui calculator pe care o lovesti cand apar probleme de software.
NERABDARE = a astepta grabit.
INDIFERENTA = atitudine adoptata de o femeie catre un barbat care n-o intereseaza; interpretata de barbat ca “se da greu de cucerit”.
INFLATIE = a trebui sa platesti preturile de la anul cu salariul de anul trecut.
FIZICA CUANTICA = un negru se uita in penumbra dupa o pisica neagra care nu e acolo...

AXIOME

1. Fluierul piciorului este un dispozitiv de gasire a mobilei pe intuneric.

2. Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte ca acesta sa apuce sa deschida gura.

3. Cine zambeste atunci cand lucrurile merg prost s-a gandit deja pe cine sa dea vina.

4. Probabilitatea sa intalnesti pe cineva cunoscut creste atunci cand esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut.

5. O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti.

6. Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.

7. Stressul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.

8. Verighetele: cele mai mici catuse din lume.

9. Cea mai buna metoda de a tine minte ziua sotiei tale este sa o uiti o data.

Copacul fericirii adevărate


Capcana de soareci

Un soricel micut a invatat un mare secret despre viata, care ne poate ajuta pe noi toti.

Soricelul privea prin crapatura din perete vazandu-l pe fermier si pe sotia acestuia desfacand un pachet.
“Ce alimente ar putea fi in acest pachet?” s-a intrebat soricelul. Dar s-a inspaimantat descoperind ca era de fapt o capcana pentru soareci.

Soricelul a fugit la ferma, a strigat si i-a avertizat pe toti.
“Este o capcana de soareci in casa!!!.... Este o capcana de soareci in casa!!!”

Gaina a cloncanit, s-a scarpinat, a ridicat capul si a spus:
“Domnule soricel, intr-adevar acesta este un mormant pentru tine, dar pentru mine nu are nicio importanta, pe mine nu ma poate deranja.”

Soricelul a fugit la oaie si i-a spus si ei: “Este o capcana de soareci in casa!!!... Este o capcana de soareci in casa!!!”
Oaia la compatimit prin ai spune: “I-mi pare atat de rau domnule soricel.” Apoi a adaugat: “Cu toate astea, nu pot face nimic, doar sa ma rog pentru tine. Fi sigur ca ma voi ruga pentru tine.”

Soricelul s-a dus si la vaca si i-a spus: “Este o capcana de soareci in casa!!!... Este o capcana de soareci in casa!!!”
Vaca i-a raspuns: “Waw.... domnule soricel, imi pare rau pentru tine... dar asta nu este problema mea.”

Dezamagit, soricelul s-a intors acasa pentru ai face fata singur fermierului cu capcana de soareci.

In miezul noptii sa auzit un zgomot in casa, ca zgomotul unei capcane de soareci care prinde prada.

Fermierul si sotia lui s-au grabit sa vada ce s-a prins, dar in intuneric nu au vazut ca acesta era un sarpe veninos care si-a prins coada in capcana. Dintr-o data, sarpele a muscat-o pe sotia fermierului. El s-a grabit si a dus-o la spital pentru ca sa primeasca ajutor, dar dupa ce s-au intors acasa ea a facut febra.

Toata lumea stie, ca cel mai bun mod de a trata febra, este o supa de pui. Asa ca fermierul a taiat gaina pentru a-i face sotiei lui o supa buna.

Dar sotia lui a continuat sa fie bolnava, asa ca prietenii si vecinii au venit sa stea cu ea tot timpul. Pentru ai hrani pe toti, fermierul a trebuit sa taie oaia.

Dar sotia fermierului nu s-a facut bine si pana la urma a murit.
Au venit multi oameni la inmormantarea ei si fermierul a trebuit sa sacrifice si vaca pentru a avea destula mancare pentru toti.

In tot acest timp soricelul a privit speriat si trist la tot ceea ce s-a intamplat.

Deci, data viitoare, cand auzi pe cineva ca se confrunta cu o problema si crezi ca nu te priveste pe tine, sa-ti aduci aminte: atunci cand unul din noi este amenintat, toti suntem in pericol.

Suntem programati sa credem in Dumnezeu


Au fost intotdeauna controverse cu privire la religie si la credinta oamenilor in existenta lui Dumnezeu, iar cercetatorii nu s-au lasat pana nu au aflat cum se formeaza de fapt convingerile religioase. Un nou studiu dezvaluie faptul ca oamenii sunt programati sa creada in Dumnezeu, pentru ca asta le ofera sansa unui trai mai bun.
Potrivit "Daily Mail", o cercetare despre felul in care se dezvolta creierele copiilor sugereaza ca, in timpul procesului de evolutie, cei cu tendinte religioase incep sa beneficieze de pe urma convingerilor lor. Acest lucru se observa mai ales atunci cand lucreaza in grupuri, pentru a asigura viitorul comunitatii lor.
Descoperirile lui Bruce Hood, profesor de psihologia dezvoltarii la Universitatea Bristol arata ca ideile magice si supranaturale sunt innascute in creierele noastre inca de la nastere si ca religiile deriva dintr-o forta psihologica extrem de puternica. Studiile sale sunt sustinute si de alti cercetatori, care au descoperit dovezi ce leaga sentimentele si experienta religioasa de anumite regiuni ale creierului. Se pare ca activitatea electrica a acestor zone ar fi responsabila cu programarea oamenilor de a primi sentimente de spiritualitate. Descoperirile constituie o provocare pentru ateii precum Richard Dwakins, autorul cartii "The God Delusion", care considera ca originea convingerilor religioase o constituie slaba educatie si "indoctrinarea" din copilarie.
Profesorul Hood crede ca este inutil sa incerce sa-i faca pe oameni sa-si abandoneze credintele. "Conform cercetarii noastre, copiii un mod natural, intuitiv de a gandi, care ii conduce la tot felul de credinte supranaturale despre cum functioneaza lumea. Pe masura ce cresc, ei suprapun aceste convingeri cu niste abordari mult mai rationale, dar tendinta catre convingerile supranaturale ramane ca religie", a declarat Hood. Profesorul, care isi va prezenta rezultatele cercetarii in cadrul intalnirii anuale a Asociatiei britanice a stiintei, considera ca religia organizata este doar o parte a unui spectru de convingeri supranaturale. Intr-unul dintre studiile sale, el a descoperit ca ateii infocati s-au opus ideii de a accepta un transplant de organe de la un criminal, din cauza superstitiei ca personalitatea individuala ar putea fi stocata in acele organe.
Pentru a-si sustine punctul de vedere, Hood a creat o vesta albastra, iar, in timpul unei conferinte, a invitat publicul sa o probeze, pentru o recompensa de 12 euro. Acest lucru a facut sa apara o multime de voluntari. Ulterior, el le-a spus ca vesta a fost purtata de renumitul criminal Fred West, ceea ce a facut ca numarul mainilor ridicate anterior sa se micsoreze considerabil. Desi nu era deloc adevarata afirmatia profesorului, acesta a precizat ca exercitiul sau a demonstrat ca pana si cei mai rationali oameni pot fi pusi intr-o situatie in care sa nu se simta confortabil. Acest lucru demonstreaza ca superstitia este implantata in creierele noastre.
Reverendul Michael Reiss, profesor de stiinta educatiei la Institutul de Educatie, de la Universitatea din Londra si preot anglican, a declarat ca nu vede motivul pentru care aceasta cercetare ar trebui sa submineze convingerea religioasa.
"Suntem creaturi evoluate si ideea principala, in ceea ce priveste umanitatea, este ca suntem inradacinati in lumea naturala", a spus reverendul, conform sursei citate.
sursa: ziua.ro

Alergand dupa timp!

(autorul este un imigrant mexican in Suedia)

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant.
Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula..

Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici, etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor.
Suedezii dezbat, si iar dezbat, organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita.
Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu preainregistreaza pierderi.
Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson, Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA.

Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul...
Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor.

Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu.
In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la mare distanta de intrare.
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut... Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.
Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food" (Slow Food International Association), Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare, al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia. Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare Slow Food, serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe, dupa cum descrie revista Business Week. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea nivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea calitate, (ma refer la calitate de viata, sau calitate umana).

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid, imediat si in cantitate mare. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stress. Practicand acest lucru in viata, inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI CALM, SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate, fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?

In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat. Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.... Atat de valoros in aceasta lume globalizata !

Scurta istorie a lenjeriei intime


1323 i.Hr.: Regele Egiptului Tutankamon este inmormantat impreuna cu intreaga sa avere: bijuterii, mobila, lampi, sculpturi, obiecte decorative si... 145 piese de lenjerie intima, care la vremea aceea constau intr-o fasie de panza care se infasura in jurul soldurilor. Pe langa acestea, camera este plina de 400 de statui ale servitorilor insarcinati cu spalarea lenjeriei.

634 d.Hr.: Acest tip de lenjerie incepea sa nu mai fie la moda in Europa. Era inlocuita treptat cu un soi de kimono comfortabil, niste bermude foarte largi.

1482: Regele Edward IV interzice prin decret regal ca persoanele care au statut social inferior celui de lord sa poarte tunici scurte, care nu le puteau ascunde formele prin colantii mulati. Decret care a pus in incurcatura intreaga societate englezeasca, care a fost nevoita sa inventeze asa numitul suspensor, o bucata de material care sa ascunda partile din corp scandaloase.

1525: Henry VIII - poate din cauza frustrarii ca nu avea inca mostenitori pe linie barbateasca - pentru a-si asigura virilitatea in ochii lumii isi indesa tot felul de materiale in lenjeria intima, dand startul unei noi mode care a schimbat intrebuintarea suspensorului: in loc sa ascunda ceea ce se dorea a fi ascuns, ca atunci cand fusese inventat, acum era marit prin diferite metode, pentru a arata mai mult decat era de aratat.

1793: Este inventata lenjeria din bumbac, lucru care a crescut necesitatea bumbacului ajungand ca acesta sa fie produs in cantitati industriale. Asa numita "union suit" - lenjeria care consta intr-o salopeta din bumbac - o versiune timpurie a izmenelor, a devenit lenjeria de corp obisnuita in secolul al XIX-lea. Oamenii de la tara purtau aceeasi "union suit" toata iarna, spaland-o doar cand venea primavara.

Secolul al XIX-lea: Se speculeaza ca unul dintre motivele pentru care femeile lesinau in mod constant in epoca victoriana era din cauza corsetelor mult prea stranse si stramte, impiedicand respiratia normala.

1880: Este inventata turnura rochiei, acea pernita sau bucata de stofa pe care femeile o purtau sub rochie, la spate, mai jos de talie, care devine foarte la moda peste 200 de ani, iar dupa ce a facut furori in epoca, dupa zece ani dispare total.

1909: Horace Greeley Johnson inventeaza ceea ce astazi se numesc izmene, iar pentru aceasta importanta contributie a fost poreclit Edison al lenjeriei.

1919: Interesul crescand al femeilor pentru tot soiul de sporturi, mai ales pentru mersul pe bicicleta si tenis, a facut ca vechile corsete sa nu mai fie practicabile. Ca urmare, pantalonii bufanti purtati sub fuste au devenit cat se poate de populari.

1922: Este probabil cel mai important an din istoria lenjeriei intime a femeilor: este popularizata, mai ales in randul adolescentelor, un nou tip de lenjerie, de lux, din sifon si satin.

1946: Anul in care, oficial, bikini a devenit celebru. Imediat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, doi designeri francezi au creat aproape simultan ceea ce numim de atunci bikini. Primul dintre ei, Jacques Heim, proprietarul unui magazin situat pe o plaja din Cannes, a lansat la inceputul anului 1946 varianta sa a costumului de baie… foarte mic. Numindu-l Atome (cu referire la particula minuscula a materiei), l-a promovat in primul rand prin intermediul magazinului sau, fara prea mult succes insa. In vara aceluiasi an, Louis Reard a inceput comercializarea unei variante foarte asemanatoare a Atome-ului lui Heim. Ceea ce a diferentiat apoi succesul celor doi a fost sloganul simplu, dar sugestiv, sub care s-a desfasurat campania de promovare a lui Reard: “Bikini – mai mic decat cel mai mic costum de baie din lume”.

1970: Se ia o noua turnura in istoria lenjeriei: pe plajele Braziliei apare lenjeria tanga. Si desi astazi se gasesc in tot soiul de modele si culori, se pare ca moda a stagnat de atunci.

Limba noastra-i o comoara


Ce s-ar intampla daca am lua ad literam expresii ca "m-a facut cu ou si cu otet", "m-am trezit cu noaptea in cap" sau chiar sa incercam sa "despicam firul in patru"? Am ajunge la disperare ca personajul de mai jos.

Se trezeste un tip de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se crapa de ziua.
O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul.
Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari: aruncase o privire.
Se uita intr-un ciob de oglinda si se vede taiat pe tot corpul: il taia la stomac de foame.
Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul).
Ajunge la serviciu si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt.
La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata: cazusera de comun acord.
Se enerveaza si pleaca de la serviciu.
Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit pamantului.
Mai incolo il vede pe unul caruia ii cadeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.
Se hotaraste sa se sinucida si se arunca de pe un pod in apa; apele se dau la o parte si cade pe uscat: nu era in apele lui.
Dupa aceea se hotaraste sa se imbete; merge intr-un bar, dar intra cu capul taiat in doua: facuse cum il taiase capul.
Mai apoi se aude o bubuitura: cazuse seara. Noapte buna!

The " Y " Generation

Generation Y

BUT......... Y
Why do we call the last group of people...Generation Y?
I had no idea until I saw this caricaturist's explanation!
A picture is worth a thousand words!

V

V

V

V

V

V

V

V