Oren Hasson, specialist în biologie evoluţionistă la Universitatea Tel Aviv din Israel, a elaborat recent o teorie potrivit căreia plânsul reprezintă un semnal de alarmă. Procesul respectiv atenţionează persoana ai cărei ochi sunt înlăcrimaţi că propriul sistem de apărare al organismului s-a degradat şi a atins o „limită de avarie”. Omul de ştiinţă consideră că plânsul reprezintă un act comportamental evoluat. Hasson susţine că studiul său a relevat faptul că, afectând calitatea vederii, lacrimile slăbesc mecanismul de apărare al organismului, apariţia acestora putând simboliza un semn de supunere, solicitarea ajutorului altor persoane, manifestarea ataşamentului faţă de un interlocutor sau acceptarea ideilor membrilor unui grup.
Specific uman. Eliberarea lacrimilor în cazul apariţiei unor emoţii puternice reprezintă un fenomen caracteristic doar oamenilor. Anterior, savanţii considerau plânsul o metodă de eliminare a unor substanţe chimice nocive din organism, sau că, pur şi simplu, contribuiau la ameliorarea stării generale. Iar, în cazul copiilor, lacrimile constituiau un semnal că micuţii se confruntă cu probleme de sănătate. Recent, Hasson a declarat, însă, că atunci când vederea este afectată de apariţia lacrimilor, fenomenul poate „tempera” tendinţa de a adopta un comportament agresiv. Plânsul poate constitui un semn de vulnerabilitate determinându-i pe cei din jur să vă sprijine. Savantul susţine că folosirea lacrimilor poate contribui la iniţierea şi întărirea unor legături interumane. Plânsul semnifică faptul că persoana în cauză ascultă de un posibil atacator sau că solicită indulgenţa unui duşman. Aceeaşi reacţie poate atrage simpatia altor persoane sau chiar un suport strategic pentru a face faţă agresiunii. Dacă o persoană care plânge determină o reacţie asemănătoare celor din jur, înseamnă că aceştia percep slăbirea sistemului său de apărare că vor să sprijine, că îi sunt cu adevărat prieteni şi doresc să împărtăşească aceleaşi emoţii. Potrivit lui Hasson, un asemenea comportament este caracteristic doar fiinţelor umane.
Ambianţa. Potrivit cercetătorului israelian, eficacitatea unui asemenea comportament evoluat depinde şi de cei prezenţi în apropierea unei persoane care plânge. Specialistul este de părere că nu vor putea fi obţinute efectele dorite în cazul unor „locaţii improprii”, precum locul de muncă, unde emoţiile trebuie ascunse cu mare grijă. David Buss, psiholog la Universitatea Texas, din oraşul Austin, crede că studiul realizat de Hasson constituie o ipoteză plauzibilă referitoare la functiile evoluare ale lacrimilor şi plânsului. El crede că dacă, până în prezent, au fost făcute numeroase speculaţii referitoare la rolul lacrimilor, noua teorie pare să se apropie foarte mult de realitate.
Specific uman. Eliberarea lacrimilor în cazul apariţiei unor emoţii puternice reprezintă un fenomen caracteristic doar oamenilor. Anterior, savanţii considerau plânsul o metodă de eliminare a unor substanţe chimice nocive din organism, sau că, pur şi simplu, contribuiau la ameliorarea stării generale. Iar, în cazul copiilor, lacrimile constituiau un semnal că micuţii se confruntă cu probleme de sănătate. Recent, Hasson a declarat, însă, că atunci când vederea este afectată de apariţia lacrimilor, fenomenul poate „tempera” tendinţa de a adopta un comportament agresiv. Plânsul poate constitui un semn de vulnerabilitate determinându-i pe cei din jur să vă sprijine. Savantul susţine că folosirea lacrimilor poate contribui la iniţierea şi întărirea unor legături interumane. Plânsul semnifică faptul că persoana în cauză ascultă de un posibil atacator sau că solicită indulgenţa unui duşman. Aceeaşi reacţie poate atrage simpatia altor persoane sau chiar un suport strategic pentru a face faţă agresiunii. Dacă o persoană care plânge determină o reacţie asemănătoare celor din jur, înseamnă că aceştia percep slăbirea sistemului său de apărare că vor să sprijine, că îi sunt cu adevărat prieteni şi doresc să împărtăşească aceleaşi emoţii. Potrivit lui Hasson, un asemenea comportament este caracteristic doar fiinţelor umane.
Ambianţa. Potrivit cercetătorului israelian, eficacitatea unui asemenea comportament evoluat depinde şi de cei prezenţi în apropierea unei persoane care plânge. Specialistul este de părere că nu vor putea fi obţinute efectele dorite în cazul unor „locaţii improprii”, precum locul de muncă, unde emoţiile trebuie ascunse cu mare grijă. David Buss, psiholog la Universitatea Texas, din oraşul Austin, crede că studiul realizat de Hasson constituie o ipoteză plauzibilă referitoare la functiile evoluare ale lacrimilor şi plânsului. El crede că dacă, până în prezent, au fost făcute numeroase speculaţii referitoare la rolul lacrimilor, noua teorie pare să se apropie foarte mult de realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu