Antropologii si-au dat seama ca imaginea gladiatorilor romani, prezentata in filme de barbati bine facuti, plini de muschi si cu abdomene perfecte, este cat se poate de gresita. De fapt, gladiatorii erau doar niste vegetarieni supraponderali.
La aceasta concluzie au ajuns niste oamenii de stiinta austrieci care au analizat scheletele a doua tipuri diferite de gladiatori, myrmillos si retiariae, descoperite in situl arheologic unde se presupune ca era antica regiune Ephesus, de langa Selsuk in Turcia.
Acestia au recurs la o metoda elaborata prin care au putut sa afle cu exactitate ce a mancat o persoana pe tot parcursul vietii. Cata cantitate de carne, peste, cereale si fructe era in alimentatia acestora. Si, recurgand la o alta metoda, au stabilit si care era concentratia chimica din celulele fragmentelor oaselor a 70 de gladiatori ingropati la Ephesus. Rezultatele arata ca, spre surprinderea tururor, sangerosii gladiatori erau vegetarieni.
Daca ar fi consumat in mod egal carne si legume, atunci nivelul de zinc si strontiu ar fi fost egal. Dar s-a gasit mult mai mult strontiu in celule, ceea ce inseamna ca alimentatia lor se baza pe multe legume, fructe si cereale. Pe de alta parte, densitatea oaselor era mult mai mare decat in mod normal, la fel ca in cazul atletilor de astazi.
Sa recapitulam. Pana acum am aflat ca erau vegetarieni, dar aveau o constitutie atletica. Dar spuneam la inceput ca erau grasi, de fapt. Conform studiilor, in anumite parti ale corpului, oasele aratau ca nu stateau la fel de bine cu greutatea. Explicatia pe care au gasit-o cercetatorii pleaca de la faptul ca gladiatorii erau nevoiti sa lupte foarte sumar imbracati, neavand corpul protejat. Pentru aceasta, ajunsesera la capacitatea sa isi determine singuri modul in care se ingrasau, cultivandu-si straturi de grasime in zonele sensibile, protejandu-si astfel organele vitale. Lucru care ii forta sa se ingrase inaintea fiecare lupte, pentru a se proteja astfel de loviturile adversarului. Dupa lupta, erau nevoiti sa dea jos toata grasimea acumulata, pentru ca aveau nevoie sa ramana atletici, pentru a putea fi in forma pentru urmatoarea lupta. Asa ca, desi erau masivi, sub grasimea inteligent proportionata, se ascundeau muschi rezistenti.
Cercetatorii au reusit sa demonteze deja mitul imaginii de baieti cu atitudine, dar buni, musculosi si frumosi genul lui Kirk Douglas in Spatacus sau a lui Russel Crowe in Gladiatorul. Cu toate acestea, imaginea acestora din filme putin probabil ca se va schimba. Cine ar vrea sa vada in locul barbatilor bine sculptati pe unii supraponderali?
Inca un mit este desfiintat.
La aceasta concluzie au ajuns niste oamenii de stiinta austrieci care au analizat scheletele a doua tipuri diferite de gladiatori, myrmillos si retiariae, descoperite in situl arheologic unde se presupune ca era antica regiune Ephesus, de langa Selsuk in Turcia.
Acestia au recurs la o metoda elaborata prin care au putut sa afle cu exactitate ce a mancat o persoana pe tot parcursul vietii. Cata cantitate de carne, peste, cereale si fructe era in alimentatia acestora. Si, recurgand la o alta metoda, au stabilit si care era concentratia chimica din celulele fragmentelor oaselor a 70 de gladiatori ingropati la Ephesus. Rezultatele arata ca, spre surprinderea tururor, sangerosii gladiatori erau vegetarieni.
Daca ar fi consumat in mod egal carne si legume, atunci nivelul de zinc si strontiu ar fi fost egal. Dar s-a gasit mult mai mult strontiu in celule, ceea ce inseamna ca alimentatia lor se baza pe multe legume, fructe si cereale. Pe de alta parte, densitatea oaselor era mult mai mare decat in mod normal, la fel ca in cazul atletilor de astazi.
Sa recapitulam. Pana acum am aflat ca erau vegetarieni, dar aveau o constitutie atletica. Dar spuneam la inceput ca erau grasi, de fapt. Conform studiilor, in anumite parti ale corpului, oasele aratau ca nu stateau la fel de bine cu greutatea. Explicatia pe care au gasit-o cercetatorii pleaca de la faptul ca gladiatorii erau nevoiti sa lupte foarte sumar imbracati, neavand corpul protejat. Pentru aceasta, ajunsesera la capacitatea sa isi determine singuri modul in care se ingrasau, cultivandu-si straturi de grasime in zonele sensibile, protejandu-si astfel organele vitale. Lucru care ii forta sa se ingrase inaintea fiecare lupte, pentru a se proteja astfel de loviturile adversarului. Dupa lupta, erau nevoiti sa dea jos toata grasimea acumulata, pentru ca aveau nevoie sa ramana atletici, pentru a putea fi in forma pentru urmatoarea lupta. Asa ca, desi erau masivi, sub grasimea inteligent proportionata, se ascundeau muschi rezistenti.
Cercetatorii au reusit sa demonteze deja mitul imaginii de baieti cu atitudine, dar buni, musculosi si frumosi genul lui Kirk Douglas in Spatacus sau a lui Russel Crowe in Gladiatorul. Cu toate acestea, imaginea acestora din filme putin probabil ca se va schimba. Cine ar vrea sa vada in locul barbatilor bine sculptati pe unii supraponderali?
Inca un mit este desfiintat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu