Oare putem avea incredere in descoperirile oamenilor de stiinta? Cat este adevar si cat minciuna si orgoliu din ceea ce se sustine ca este de necontestat?
Marea farsa preistorica
Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului XX fusese dovedirea clara ca anumite forme sociale primitive de organizare in pesteri, inca se mai pastrau in Filipine pana in 1971. Se credea ca grupul de oameni care traise izolat in acea pestera isi pastrase un mod de viata similar cu cel al oamenilor preistorici in cauza ca forma de secole o comunitate inchisa care nu avusese legatura cu lumea din afara. Astfel se putea demonstra ca in lipsa socializarii si educatiei, oamenii se nasc si pot ramane la un stadiu preistoric de dezvoltare.
Daca vi se pare ca este imposibil ca in 1971 cineva sa mai traiasca ca in epoca de piatra, aveti dreptate sa fiti sceptici. S-a dovenit mai tarziu ca cercetatorii care “descoperisera” acest grup, platisera niste localnici sa traiasca in pesteri si sa se comporte ca oamenii de Neanderthal. Insa aceasta descoperire s-a dovedit a fi o farsa abia in 1983.
Cea mai ciudata selectie naturala
La jumatatea anilor '80, in Marea Britanie, naturalistii s-au vazut pusi in fata unui fenomen curios: din cauza poluarii provenite de la fabrici, scoarta copacilor se innegrea constant, fapt care, se credea, ducea la scaderea numarului de exemplare de molii deschise la culoare fata de cele inchise.
Cum teoria evolutiei era in plina voga, se credea ca din cauza schimbarii culorii copacilor, moliile albe erau mai usor de observat de catre pasari si astfel erau prinse mai repede de catre pradatorii lor. Bernard Kettlewell si-a pus in minte sa dovedeasca cu orice pret aceasta teorie: dupa studii amanuntite in paduri, unde a facut observatii pentru a demonstra ca, intr-adevar, pasarile preferau exemplarele de molii deschise fata de cele inchise, la sfarsit a redactat o teza in care sustinea ca, pe baza observatiilor, a demonsrat ca moliile deschise erau prinse de doua ori mai mult decat cele inchise.
Insa, cu timpul, s-au gasit trei probleme in argumentatia lui:
1) Kettlewell lipea de copaci molii albe moarte pentru ca pasarile sa le manance pe ele si nu pe suratele negre cat se poate de vii si de sprintene,
2) diferenta dintre speciile de molii albe si negre nu este atat de mare incat o pasare sa o remarce,
3) in mod normal pasarile nu se hranesc cu molii de pe trunchiurile copacilor.
Chiar si dupa ce s-au aratat aceste neconcordante, multi oameni de stiinta sustin in continuare teoria, fiind un exemplu simplu pentru selectia naturala.
Uriasul din Cardiff
Se pare ca mitul uriasilor care au trait pe pamant cu milenii in urma a fascinat omenirea dintotdeauna. Dupa o discutie aprinsa cu un cleric care sustinea cu tarie ca exista dovezi in Biblie ca aceste fiinte ar fi existat, cercetatroul George Hull s-a gandit sa-si bata joc de intreaga lume academica. A sculptat in ghips un om cu o inaltime de peste trei metri, pe care apoi l-a ingropat adanc in pamant.
Dupa un an, in 1869, Hull s-a prefacut ca in urma unor sapaturi arheologice, ar fi facut importanta descoperire a gigantului. Toti cei stransi sa priveasca aceasta raritate, nu s-au gandit nicio clipa ca acela nu este trupul fosilizat al unui urias, ci doar o statuie din ghips. Dar farsa a urcat la un nivel mult mai inalt, cand academicienii de la Yale au cercetat-o si au ajuns la concluzia ca este un original. Dupa ce a fost expusa publicului pentru destul de mult timp, Hull a considerat ca sarlatania lui merge totusi prea departe, si s-a hotarat sa-i puna capat. Pentru a scapa nepedepsit, s-a prefacut stupefiat la aflarea ca uriasul expus este o copie a descoperirii sale si ca originalul i-a fost furat. Si toata lumea l-a crezut din nou.
(Aproape) Totul despre sex
Studiile din anii '50 ale lui Alfred Kinsey sunt considerate cartile de capatai ale secolului XX cand vine vorba despre explicarea sexualitatii umane. Probleme tabu ca homosexualitatea, bisexualitatea, adulterul si legatura dintre experientele copilariei si viziunea despre sex a adultului erau explicate mai liber ca niciodata. Insa, conform lui Judith Reisman, cercetarea si teoriile lui Kinsey se bazau de fapt pe o metoda stiintifica extrem de defectuoasa. Se pare ca acesta si-a obtinut datele prin intervievarea, in majoritate, a detinutilor si din rapoartele psihologice ale pedofililor si nu din observatii asupra comportamentului persoanelor cu o viata sexuala normala. Ca urmare, 67% dintre teoriile sale despre homosexualitate nu au fost, mai tarziu, confirmate. Cu toate acestea, studiile lui Kinsey raman cele mai citate cand vine vorba despre comportamentele sexuale.
Uriasul din Cardiff
Se pare ca mitul uriasilor care au trait pe pamant cu milenii in urma a fascinat omenirea dintotdeauna. Dupa o discutie aprinsa cu un cleric care sustinea cu tarie ca exista dovezi in Biblie ca aceste fiinte ar fi existat, cercetatroul George Hull s-a gandit sa-si bata joc de intreaga lume academica. A sculptat in ghips un om cu o inaltime de peste trei metri, pe care apoi l-a ingropat adanc in pamant.
Dupa un an, in 1869, Hull s-a prefacut ca in urma unor sapaturi arheologice, ar fi facut importanta descoperire a gigantului. Toti cei stransi sa priveasca aceasta raritate, nu s-au gandit nicio clipa ca acela nu este trupul fosilizat al unui urias, ci doar o statuie din ghips. Dar farsa a urcat la un nivel mult mai inalt, cand academicienii de la Yale au cercetat-o si au ajuns la concluzia ca este un original. Dupa ce a fost expusa publicului pentru destul de mult timp, Hull a considerat ca sarlatania lui merge totusi prea departe, si s-a hotarat sa-i puna capat. Pentru a scapa nepedepsit, s-a prefacut stupefiat la aflarea ca uriasul expus este o copie a descoperirii sale si ca originalul i-a fost furat. Si toata lumea l-a crezut din nou.
(Aproape) Totul despre sex
Studiile din anii '50 ale lui Alfred Kinsey sunt considerate cartile de capatai ale secolului XX cand vine vorba despre explicarea sexualitatii umane. Probleme tabu ca homosexualitatea, bisexualitatea, adulterul si legatura dintre experientele copilariei si viziunea despre sex a adultului erau explicate mai liber ca niciodata. Insa, conform lui Judith Reisman, cercetarea si teoriile lui Kinsey se bazau de fapt pe o metoda stiintifica extrem de defectuoasa. Se pare ca acesta si-a obtinut datele prin intervievarea, in majoritate, a detinutilor si din rapoartele psihologice ale pedofililor si nu din observatii asupra comportamentului persoanelor cu o viata sexuala normala. Ca urmare, 67% dintre teoriile sale despre homosexualitate nu au fost, mai tarziu, confirmate. Cu toate acestea, studiile lui Kinsey raman cele mai citate cand vine vorba despre comportamentele sexuale.
