În istoria umanităţii au (co)existat mai multe tipuri de bioetică, corespunzătoare multiplelor învăţături despre etică şi morală şi concepţii despre om şi rolul său.
* Hedonismul afirmă că fericirea constă exclusiv în plăcere, în satisfacţia simţurilor. În morala hedonistă există un singur principiu al binelui şi al răului: ceea ce aduce plăcere este bun, tot restul este rău.
* Morala liberală radicală s-a născut odată cu Revoluţia franceză şi are ca principiu suprem libertatea nelimitată a omului, autonomia lui absolută. Potrivit acestei concepţii nu există Dumnezeu şi nu trebuie să existe vreo lege care să reglementeze moralitatea, iar acţiunile nu pot fi bune sau rele la modul absolut. Fiecare hotărăşte în conştiinţa sa ce e bine şi ce e rău, în funcţie de situaţie. Adepţii acestui tip de morală cred că, întrucât omul nu este o creaţie a lui Dumnezeu şi nu are nici un scop, el are dreptul să fie liber să-şi trăiască propria viaţă cum cred mai bine.
* Utilitarismul sau pragmatismul are la bază filosofia empiristă a şcolii anglo-saxone (John Stuart Mill) şi urmăreşte obţinerea maximumului de fericire - înţeleasă ca bunăstare economică şi materială - cu minimum de suferinţă. Etica utilitaristă este o etică a eficienţei: "bună" este acţiunea care aduce profit. Aceeaşi acţiune poate să fie bună sau rea, în funcţie de condiţii şi rezultate.
* Materialismul afirmă că Dumnezeu nu există, iar ceea ce numim suflet nu este decât psihic, adică o simplă funcţie a neuronilor care apare odată cu dezvoltarea sistemului nervos.
Etica creştină
Elementul fundamental al antropologiei şi moralei creştine este statutul omului de persoană, adică de creatură care poartă în ea chipul şi asemănarea lui Dumnezeu ("Imago Dei"), Creatorul său (Gen 1,27).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu