Psihologia culorilor

Din punct de vedere fizic nu exista culori, asa cum le percepem noi; exista numai unde de lumina de diferite lungimi. Atunci cand privim un obiect vedem lumina care este reflectata de acesta. Ochiul uman are abilitatea de a distinge intre sute de astfel de unde, pe masura ce ele sunt primite de catre retina. Aceasta capacitate pe care o avem ne da posibilitatea de a vedea lumea in culori.

La ce ne referim atunci cand spunem ca cerul este albastru si trandafirii sunt rosii? In timp ce ochii nostri sunt capabili sa distinga sute de varietati de lungimi de unda vocabularul nostru este mult mai limitat. Numele unei culori se refera la un prototip al unei arii mai mari de lungimi de unda. De exemplu, rosu se refera la acele culori care contin rosu in mai mare masura decat alte culori. Nu exista insa o distinctie clara intre culori, deseori neputandu-ne decide daca o culoare este albastra sau verde. Perceptia culorii este o experienta subiectiva. Din aceasta cauza de cele mai multe ori lungimile de unda la care se refera doua persoane atunci cand numesc o culoare sunt diferite. Oricum, datorita aparatului biologic asemanator, termenii care definesc culorile sunt folositi la fel in culturi si limbi diferite.

Efectul psihologic al culorilor

Perceptia in culori nu este singura reactie psihologica pe care o avem la lungimile de unda. Studiile stiintifice au aratat ca radiatiile rosii ajuta mult mai mult la calmarea epilepsiei decat lumina albastra. In plus, presiunea sangelui, respiratia, numarul de batai pe minut ale inimii, clipirea, toate sunt mai rapide sub influenta culorii rosii si scad cand se merge catre alb, albastru.
Au cu adevarat culorile un efect direct asupra sentimentelor noastre si a modului in care ne comportam? Raspunsul este pozitiv. Insa nu se poate spune ca o anumita culoare va avea tot timpul acelasi efect asupra tuturor subiectilor asupra carora actioneaza. Reactiile noastre sunt influentate de o combinatie de factori biologici, psihologici, sociali si culturali.
Unele reactii par a fi universale, cum sunt cele la culorile calde si reci. Culorile calde, precum rosu, portocaliu, galben, verde deschis produc sentimentul de caldura, comfort, comunicare. Aceste culori sunt asociate emotiilor pozitive, fericirii. Culorile reci: violet, albastru, bleu, verde inchis trezesc o paleta de sentimente care se intinde de la liniste sufleteasca la tristete, retragere sau dominare.
Adesea culorile au semnificatie diferita in functie de cultura. De exemplu, pentru noi albul este simbolul nuntii, in timp ce pentru chinezi este culoarea purtata la inmormantari. Rosul este asociat de noi fericirii, iar de catre chinezi furiei. Este larg raspandita ideea ca albastrul este pentru baietei in timp ce rozul este mai potrivit pentru fetite.

Utilizarea culorilor
In industria modei si publicitatii culoarea este unul dintre cele mai puternice instrumente de comunicare. Impresia pe care o creaza culoarea constituie 60% din tendinta de a accepta sau respinge un produs sau un serviciu.

Curiozitati despre lume

Indientii olmec din antica Mesoamerica credeau ca aduce ghinion ca mama sa-si creasca propriul copil. De aceea isi schimbau copiii intre ei sau ii vindeau.

Unul dintre cantecele pe care copiii il invata la ora de limba engleza este “Old McDonald”. Omul chiar a existat insa povestea lui este tragica. Acesta si-a ucis sotia dupa care s-a sinucis.

Muzicianul de jazz/rock Frank Zappa a murit inainte sa-si poata duce la indeplinire visul de a inregistra un album sub apa.

Bucatile de piatra care odata formau nasul faimosului Sfinx sunt pastrate intr-un depozit in Sicilia.

Hammurabi, regale Babiloniei (1792-1750 i.Hr.), se pare ca avea probleme cu vederea. Este reprezentat in picturile murale purtand o versiune primitiva a monoclului.

Aztecii au inventat rinoplastia.

Contrar credintei populare, cimpoaiele isi au originea in India.

Pablo Picasso a realizat multe dintre capodoperele sale purtand nimic altceva decat un sort si sandalele preferate. Numele complet al artistului plastic spaniol fiind Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez.

Faimosul explorator italian Marco Polo nu a invatat niciodata sa inoate.

Sotronul a fost inventat ca o bataie de joc la adresa obiceiurilor de inmormantare catolice.

Armata Americana cheltuie mai multi bani pe prezervative decat pe gloante pentru trupele din Coreea de Sud.

English Heritage, organizatia care administreaza Stonehenge, era pe cale sa vanda situl arheologic unui conglomerat japonez in timpul unei crize bugetare din anii ’80.

Nu exista echivalent pentru cuvantul "ieri" in limba eschimosilor.

Cuvantul "dictionar" nu a fost inclus in primul dictionar.

Dromaderul poate sa mearga in linie perfect dreapta cu ochii inchisi pe o portiune de sute de kilometri.

Albert Einstein nu-si putea retine propriul numar de telefon.

Cea mai mare bucata de aur a fost gasita in Antarctica, insa legile internationale interzic mineritul pe acest continent.

Isaac Newton refuza sa manace cu lingura.

Galileo Galilei bea cate un pahar de sange pe zi inainte sa se duca la culcare.

Primul ziar a fost printat pe matase.

Obiceiul ca capitanul navei sa se scufunde odata cu corabia isi are originea de la marinarii fenicieni.

Canibalii amarekaire din Peru au 17 retete diferite de a gati capul omenesc.

Ernest Hemingway a scris primul capitol din "Batranul si marea" stand la toaleta.

Michelangelo si-a inscrustat autoportretul in parul statuii David.

Luptatorii de sumo profesionisti platesc impozit in functie de greutatea lor.

Arhimede si-a gasit sfarsitul tragic in mainile unor soldati romani beti. Dupa ce l-au fortat sa-si taie si sa-si manance propiul nas, l-au fiert de viu in ulei de masline.

Semintele de susan erau atat de apreciate in Evul Mediu incat in unele parti ale lumii valorau echivalentul greutatii lor in aur.

Citate

„Pentru orice realizare primul pas este Curajul!!” Goethe
„Inteleptul care se infurie inceteaza sa fie intelept.” Sun Tzu
„Orice reclama contine povesti in proportie de 85%, plus un comision de 15%.” Fred Allen
„Parvenit este omul care a reusit sa ajunga primul acolo unde toata lumea vrea sa ajunga.” Jean Rigaux
„Toate ideile au fost descoperite inainte, problema e sa ne gandim la ele din nou.” Goethe
„Este mai usor sa dezintegrezi un atom decat o prejudecata.” Albert Einstein
„Stiinta si puterea omului sunt unul si acelasi lucru.” Francis Bacon
„Omul stie mai multe decat intelege.” Alfred Adler
„Orice as explora, gasesc urmele unui poet care a fost acolo inaintea mea.” S. Freud
„Cuget, deci exist.” Rene Descartes
„Nu exista tortura mai nemarginita pentru om ca propriile ganduri.” John Webster
„Cuvantul a fost dat muritorilor de rand pentru a-si transmite gandurile, iar inteleptilor pentru a si le ascunde.” Robert South
„Frumusetea nu este un atribut al lucrurilor in sine. Exista doar in mintea celor care le contempla.” David Hume
„Cei care au mult de nadajduit si nimic de pierdut vor fi intotdeauna periculosi.” Edmund Burke
„Si in fond, ce este o minciuna? Adevarul mascat....” Lord Byron
„Viata este arta de a trage concluzii suficiente din premize insuficiente.” Samuel Butler
„Experienta este numele pe care fiecare il da propriilor greseli.” Oscar Wilde
„Ceea ce oamenii doresc de fapt, nu este cunoasterea, ci certitudinea.” Bertrand Russel
„Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele.” George Orwell
„Viata este un vis, dar a visa nu inseamna a trai.” Constantin Huygens
„Tristetea este trecerea omului de la o mai mare la o mai mica desavarsire.” Baruch Spinoza
„Iluziile pierdute sunt adevaruri descoperite.” Multatuli
„Singura prietenie de pret este cea care s-a nascut fara motiv.” Arthur van Schendel
„Oamenii sunt in acelasi timp ei insisi si contrariul lor.” Francois Clement
„A trai, aceasta ia prea mult timp oamenilor.” Jaroslav Iwaszkiewicz
„Este foarte periculos sa traiesti. Cine traieste, moare.” Stanislaw Jerzy Lec
„Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii.” Garabet Ibraileanu
„Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis.” Anton Cehov
„Omul se naste pentru ca intr-o zi sa se nasca un om mai bun.” Maxim Gorki
„Cum ce nu stii e mult mai mult decat ce stii, nu vorbi mult!” Ramon Lull
„Nu e nimic mai trist decat tristetea unui om vesel.” Armando Palacio Valdes
„Este indeajuns sa privesti un lucru cu atentie pentru ca el sa devina interesant.” Eugenio d'Ors
„Daca toata bogatia unui om se afla in mintea sa, nimeni nu va putea sa i-o fure.” Benjamin Franklin
„Moartea nu este decat o schimbare vesnica.” Philip Freneau
„Cinicul nu vede calitatile unui om dar ii descopera imediat defectele.” Henry Ward Beecher
„Exista trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte si statisticile.” Mark Twain
„Admiratie: maniera politicoasa de a recunoaste ca cineva ne seamana.” Ambrose Bierce

Sfarsitul Lumii ?... 2012

Pana cand ?

Omenirea n-a avut liniste niciodata; din cauza propriilor actiuni sau a altor motive pe care nu inceteaza sa le caute si sa le… „exploateze". La inceputuri a fost frica cvasi-animalica de elementele naturii dezlantiute, apoi de Apocalipsa, de Armaghedon, pastrand „sfarsitul lumii" ca pe un lait-motiv al nelinistilor sale, si, mai apoi, cand stiintele s-au dezvoltat, alimentand aceasta teama cu diversele descoperiri. Nu ! Omenirea n-a fost niciodata linistita. Dar, pana cand ?


Pana acum…

Sa vedem ce anume a generat aceste temeri. Pana acum, „crizele" omenirii au fost strans legate de: ( 1 ) venirea anului 1000, pe care oamenii au perceput-o ca pe „sfarsitul lumii". Aceasta spaima a fost alimentata de dezordinile cosmice anuntate de astrologi si astronomi; calamitatile naturale ( care, se stie, au existat dintotdeauna, doar ca la vremurile acelea nu existau atatea posibilitati de comunicare si informare ) au sporit si ele isteria sosirii anului 1000, pana acolo incat haosul domnea in intreaga omenire, spaima paraliza, groaza facea ravagii.
…Si in zorii anului 1000, omenirea s-a trezit. …Soarele a rasarit… Viata a respirat adanc si… a luat-o de la inceput. De-a lungul mileniului care a urmat, omenirea mai consemneaza cateva evenimente interesante, dar care nu pot alimenta inca teoria sfarsitului lumii. Pe plan local, mai precis, aflam din documente medievale sibiene ca in anul 1618 a fost o ploaie de stele cazatoare, la 5 dec.1618 a aparut o cometa, la 24 ian.1685 noaptea fost luminata ca ziua de trei corpuri ale Lunii ( probabil Luna incadrata de doua planete ), cam 200 de ani mai tarziu pe cerul Sibiului a aparut o aurora boreala ( ! ), iar comete au fost semnalate si in 7 martie l742. La nivel planetar : cativa „Mesia", eruptii puternice ale vulcanilor, cutremure si… un Cernobal.

Si a venit ( 2 ) anul 1999. Eclipsa totala de Soare a fost explicata, amanuntita, anuntata pe toate caile de informare posibile. Si totusi, omenirea si-a tinut respiratia, si n-a rasuflat decat dupa ce eclipsa a trecut. Si nici atunci prea mult pentru ca ( va mai amintiti ? ) in acea seara si noaptea s-a starnit o furtuna-vijelie care i-a facut pe multi sa se intoarca la credinta !
Oricum, ( 3 ) sosirea anului 2000 a fost data „sigura" pentru sfarsitul lumii. Problema cea mai arzatoare a fost ( 4 ) virusul mileniului Y2K denumit „Armaghedonul comunicarii", dat ca sigur agent al sfarsitului si teama ca dupa 31.XII.1999 computerele o s-o ia „razna", reluand numaratoarea de la anul 1900 si, ca urmare, avioanele vor cadea ca mustele, iar centralele nucleare vor provoca distrugerea planetei intr-un holocaust atomic, au fost cateva scenarii. Cu 2-3 ani inainte guvernele tarilor cele mai avansate, detinatoare de tehnica computerizata, au tot luat masuri pentru impiedicarea acestui scenariu sumbru ( amintiti-va si „atentionarea" rizibila a guvernului Romaniei facuta ( atentie ! ) cu o luna inainte! Macar ca la noi ideea de computer inca nu se „copsese"… si ce sa faci intr-o luna ? ). Ce mai ? Sfarsitul lumii ! Dar… n-a fost sa fie ! Dupa asta s-a ivit alta problema : alinierea planetelor. Omenirea s-a desteptat si a inteles ca un cutremur, o eruptie, un tzunami, nu pot fi „cauza" sfarsitului, ele nefiind decat manifestari ale altor cauze, pe care au inceput sa le caute. Si le-au gasit !


Alinierea planetelor si asteroizii

Cercetatorii au descoperit schimbarea vitezei de rotatie a Terrei, care produce dislocarea masei Pamantului in adancime, iar aceasta la randul ei duce la schimbari de suprafata, de aici cutremure si tzunami ; dar si o schimbare aproape imperceptibila a pozitiei axei planetei Pamant, Asta da, descoperire ! Cand cercetatorii indieni au avertizat ca alinierea planetelor poate duce la un seism devastator, lumea nu i-a luat in serios. Asta n-a impiedicat omenirea sa spuna ca ( 6 ) alinierea planetelor poate fi un alt „sfarsit al lumii".
Dar, unul dintre cele mai mari pericole care poate declansa o catastrofa la nivel planetar, a „scapat" insa acelor pretinsi Mesia, care apar periodic ; este vorba de ( 7 ) pericolul asteroizilor cazuti pe Pamant. De ce ar trebui sa-i credem pe cercetatorii stiintifici cand spun ca putem da credit astrologilor care sustin ca alinierea planetelor este prevestitoare de nenorociri ? Pentru ca in cazul alinierii, aproximativ 80% din suprafata orbitala a sistemului solar este libera, fiind fara aparare, corpurile straine avand cale libera spre Marte, Pamant, Venus, Mercur sau Soare. Acest fenomen creste sansa de impact cu un asteroid. Putem fi recunoscatori celor patru mari planete care orbiteaza in jumatatea exterioara a sistemului nostru solar Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun, care „aspira" corpurile ceresti care le tranziteaza orbitele ferind Pamantul de coliziuni periculoase. Pericol ? Da. Sfarsitul lumii ? Nu.


Acum 4000 de ani…

Mayasii, excelenti matematicieni si astronomi, au conceput unul dintre cele mai exacte calendare, care insa, se termina la… 21.XII.2012 ! Ei au aflat ca la 21.X.2012 incepe alinierea Soarelui cu Ecuatorul galactic si cu stelele din centrul Caii Lactee. Ceea ce este foarte important, este ca cercetatorii, astronomii moderni au confirmat exactitatea calendarului Maya, afirmand ca la data solstitiului de iarna a anului 2012, mai precis, pe 21.XII, Soarele nostru se va afla in alinierea respectiva perfecta ! De ce se termina calendarul Maya tocmai atunci ? Teoria „sfarsitului lumii" a mai primit „o gura de oxigen".


Centura de fotoni

Prin anii 1952-1957 a fost descoperita si masurata frecventa vibratiei medii a planetei Pamant. Numita dupa descoperitorul sau „rezonanta Schumann" si alintata ca fiind „bataia inimii" Pamantului, se pare ca mii de ani ea a avut o valoare constanta de 7,8 Hz. Apoi, din anul 1980 s-a observat mai intai o accelerare lenta ( de notat ca acest fenomen a fost „observat" si de un clarvazator brazilian numit Triquerinho ! ), apoi o accelerare din ce in ce mai rapida dupa 1997, pentru ca astazi sa aiba o valoare de 12 Hz. Cresterea frecventei de rezonanta Schumann se traduce prin scaderea progresiva a densitatii planetei.
Pentru a intelege transformarile cosmice care au loc acum, este necesar sa lamurim cateva aspecte. Soarele are un camp magnetic numit heliosfera care inglobeaza intregul sistem solar ; in partea sa frontala plasma heliosferei devine tot mai luminoasa, mai stralucitoare, datorita intrarii sistemului solar intr-o centura de fotoni, o zona cosmica ce are o energie mult marita. Aceasta energie patrunde in Soare care o „distribuie" in intregul sistem solar. Chestiunea este ca nu numai Terra sufera modificari ci, datorita acestei zone cu o energie mult mai intensa si alte planete sufera modificari : Marte are acum o atmosfera dubla ; Luna isi face atmosfera din compusi ai sodiului ; Venus si-a crescut intensitatea luminoasa; Intre Jupiter si satelitul sau Io s-a format un „tub" de radiatie ionizata, iar campul magnetic al lui Jupiter a crescut de doua ori ; Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli magnetici, isi intensifica campul magnetic si devin tot mai stralucitoare. Si asta nu e totul : in straturile superioare ale atmosferei Terrei se formeaza un nou gaz, inexistent pana acum. Am indrazni sa ne gandim ca nu omenirea este cea care „strica" climatul, ci modificarile cosmice care au loc !


Punctul Zero !

„Punctul Zero" este momentul in care planul sistemului solar se va suprapune pe planul Galaxiei. Cresterea frecventei vibratorii a planetei Terra face ca 24 de ore de viata sa corespunda cu numai 16 ore reale in termenii timpului terestru. Curgerea timpului terestru se accelereaza pe masura ce ne apropiem de „punctul zero" de mai sus. La „punctul zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde cu zero ore efective ! Timpul terestru va inceta sa existe ! Acesta este momentul inversarii polilor magnetici ai Pamantului. ( De notat ca cercetatorii au anuntat demult ca nucleul terestru este din ce in ce mai agitat de furtuni electromagnetice intense ). Cercetatorul Gregg Braden a dovedit stiintific cresterea frecventei de rezonanta Scumann a Pamantului. El spune ca trecerea prin centura de fotoni despre care am vorbit mai sus, care va facilita incetinirea vitezei de rotatie a Pamantului plus atingerea valorii de 13 Hz a rezonantei Schumann va aduce Terra in „punctul zero" al campului magnetic, cand va avea loc inversarea polilor magnetici ai Pamantului ( eveniment ce are loc o data la 13.000 de ani ; deci de doua ori intr-un Mare Ciclu Solar de 26.000 ).
Si cand se va intampla asta ? La 21.XII.2012 ! Asa a „spus" si calendarul Maya ! Deci : timpul terestru nu va mai exista, polii magnetici se vor inversa si globul terestru va incepe sa se roteasca invers ! Minunat moment sa spunem ca, iata, a sosit sfarsitul lumii. Dar… nu-i tocmai asa !


Translatia intr-o alta dimensiune

Terra a mai cunoscut in istoria sa evenimente cosmice insotite de diverse modificari de clima sau relief, si de intreg „alaiul" de cutremure, eruptii vulcanice, catastrofe planetare. Si omenirea n-a pierit… Dar nici n-a invatat nimic !
Sa ne intoarcem insa la „punctul zero" sa vedem ce se intampla acolo. In acel moment – se spune – are loc translatia omenirii intr-o alta dimensiune! Cu tot cu Terra ! In nici un caz nu poate fi vorba de „disparitia" omenirii, din moment ce efectele acestei schimbari-translatii vor fi numeroase si vizibile, mai ales pentru corpul uman, cea mai demna de mentionat fiind modificarea ADN-ului uman, dar si dezvoltarea capacitatilor intuitive, deci si a celor paranormale; se deschide „Al treilea ochi"; ochiul uman se modifica pentru adaptarea la noua Lumina si multe altele. Tehnologiile nu vor mai fi operationale, fiind folosita doar energia „libera" ( descoperita in urma cu un secol de Nikola Tesla, despre care vom vorbi intr-un numar viitor ).
Se mai spune ca in noua dimensiune in care trece omenirea „domneste compasiunea, intelegerea si iubirea". Translatia este asemanata cu ceea ce Biblia numeste „revenirea in Glorie"; se mai spune ca „A 2-a Venire" este mai mult o stare interioara, decat o fiinta care vine si stabileste o noua ierarhie. Se mai vorbeste si despre o Inteligenta Cosmica. Dar cate nu se spun…


Aoleu… Ce sa facem?

Daca asa va fi cu adevarat, de ce ne-am teme de „sfarsitul lumii" care, iata, nici nu va fi un sfarsit, ci un fel de transformare ? Si, inca, una in bine ! Poate ca ce va fi „dupa" 21.XII.2012 sunt speculatii paranormale, cum nu s-au sfiit sa le numeasca unii, dar sunt demne de luat in seama. Poate ca in afara de „obisnuitele" framantari ale scoartei pamantesti si schimbari de clima, nu se va intampla nimic !

Mai este foarte putin pana atunci ; daca omenirea n-a facut nimic pana acum, ce-ar mai putea face in scurtul ragaz care a ramas ?…

Realitatea virtuală

Realitatea virtuală este o tehnologie relativ nouă, cu ajutorul căreia putem pătrunde în lumi nevăzute, create de calculatoare, şi putem chiar să influenţăm această lume ireala. Universul visat este adus la viaţă prin grafica deosebită, imagini video şi sunet stereo.
Posibilităţile aplicării realităţii virtuale sunt nelimitate. Ea apare peste tot, începând cu jocurile de-a războiul sau pregătirea chirurgilor şi până la instruirea piloţilor de avion în condiţii de siguranţă. Ca dimensiuni, aceste “lumi” mecanice pot avea mărimi cosmice, sau pot fi mărunte, ca lumea atomilor şi a moleculelor.
Ideea de bază a realităţi virtuale s-a născut în anii 1930, când cercetătorii au creat un simulator de avion pentru piloţi. Au încercat să provoace cât mai convingator în piloţi senzaţia că se află la bordul unui avion adevărat. Filmul rulat în faţa piloţilor a accentuat şi mai mult impresia de real. 
În 1965, americanul Ivan Sutherland a venit cu o idee, pe care a publicat-o în scrierea sa intitulată “Ultimate Display”. Şi-a imaginat o lume virtuală personală, portabilă, un aparat format dintr-un mic televizor, pe lângă care a proiectat un ecran portabil sub forma unei căşti.
Echipamentul pentru realitatea virtuală a devenit complet odată cu introducerea mănuşilor. La începutul anilor ‘80 s-au creat asemenea mănuşi, dar varianta actuală, modernă a luat naştere abia în 1986. Atunci a fost proiectat noul model de către un proiectant de jocuri video, pe nume Jaron Lanier. Din acel moment casca şi mănuşa au devenit indispensabile.Numele de “realitate virtuală” a fost dat Lanier.
Realitatea virtuală are trei tipuri de baza. Probabil primul este cel mai cunoscut. Acesta constă dintr-o cască prevazută cu ecrane de televizor şi căştii de sunet, respectiv o mănuşă. 
Casca şi mănuşa se ataşează de un caculator care a fost programat pentru diferite efecte de sunet sau grafică, în funcţie de scopul utilizării. Dacă întregul sistem este destinat inginerilor proiectanţi sau constructori, atunci printre imaginile programate apar în special peisaje şi clădiri. Imaginile necesare vor apărea apoi în cască, pe micile ecrane, care vor sta într-un anumit unghi, care va determina farmarea unei imagini tridimensionale în creierul uman.
Casca şi mănuşa sunt prevăzute cu senzori. Prin aceştia, calculatorul este informat asupra mişcărilor capului şi mâinilor. Dacă privim în jur sau ne întoarcem în spate, computerul va calcula imediat imginea pe care o vedem din acel unghi, din centrul imaginii. Toate acestea se produc în timp real. Cu ajutorul mănuşilor putem apuca obiecte virtuale, le putem ridica şi chiar le putem simţi, putem modifica mediul virtual.
Al doilea tip al realităţii virtuale utilizează camere de luat vederi, pentru a urmări imginea utilizatorului în lumea virtuală În această lume putem deasemenea apuca sau muta obiecte. 
Aceste sisteme de realitate virtuală dau posibilitatea prezenţei mai multor participanţi.
Al treilea tip de VR proiectează o imagine tridimensională pe un ecran mare, cu suprafaţă curbată. Aceasta crează impresia că utilizatorul face parte din lumea virtuală. Această impresie poate fi accentuată prin folosirea unor ochelari tridimensionali.
În 1991 a aparut un joc pe calculator, numit Dactyl Nightamare. Acesta a fost primul dintre cele la care puteau participa concomitent doi jucători, puteau alerga unul după celălalt, şi se puteau “împuşca”.
Dar acesta a fost numai începutul. Odată cu dezvoltarea tehnologiei VR, au apărut unul după celălalt, aşa numitele parcuri de distracţie computerizate. În acestea există mai multe lumi virtuale diferite, utilizatorii, jucătorii pot participa deci în mai multe feluri de jocuri de aventură, imaginaţia lor fiind “ameţită” de sunete distorsionate electronic.
Însă VR este şi aşa foarte util pentru umanitate. Să ne gândim de exemplu la cei cu handicap fizic, care pe acestă cale pot participa la activităţi sociale inaccesibile pentru ei până atunci. VR le poate oferi chiar şi senzaţia miscării libere. 

Citate de Gabriel José García Márquez

“Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.”

“Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi.”

“Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată fiinţa sa.”

“Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.”

“Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.”

“Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o anumită persoană eşti întreaga lume.”

“Nu îţi petrece timpul cu cineva care nu e dispus să şi-l petreacă cu tine.”

“Poate că Dumnezeu va dori să cunoşti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaşte persoana potrivită, pentru ca atunci când o vei cunoaşte în sfârşit, să ştii să fii recunoscător.”

“Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeşte pentru că s-a petrecut.“

“Vor exista mereu oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere şi a doua oară.”

“Caută să devii un om mai bun şi asigură-te că ştii cine eşti tu înainte de a cunoaşte pe cineva şi a aştepta ca acea persoană să ştie cine eşti.”

“Nu te agita atât, lucrurile cele mai bune se petrec atunci când le aştepti mai puţin.”

Citate de Nicolae Iorga

“Poate numai dacă aş fi veşnic, aş dori să ştiu ce e moartea.”

“Sufletele tari nu sunt acele răzimate mai mult pe proptele, ci acelea care stau numai pe temelia lor.”

“Urile sunt uneori numai manii zăcute.”

“Omul bun are clipe de răutate; cel rău nu are clipe când e bun; când se pare că este, e pentru dânsul.”

“Răzbunarea nu poate avea inţeles; rănind nu ţi se duce rana din suflet.”

“Minciuna nu poate lua nimic din adevăr, aşa cum ziua nu poate face negura mai mică.”

“E un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de dragoste.”

“Pentru durerea ta stai singur; la bucurie cheamă şi pe alţii; numai aşa vei avea tovarăşi nefăţarnici.”

“Tovărăşie la orice, dar nu la răspundere.”

“În vis trăieşte numai o parte din amintirea ta, din simţirea şi cugetarea ta. De aceea el apare ca o lume ciudată şi monstruoasă.”

“Sunt oameni care au nevoie de prieteni pentru a-i urâ şi a-i vinde.”

“Cel mai ieftin fel de a invinge un duşman este de a te da drept prietenul lui.”

“Cele mai multe convingeri puternice se reazimă pe granitul neînţelegerii.”

“În multe suflete bune, schimbate de viaţă, rămâne câte un colţ de albă naivitate mai terfelită decăt murdăria insăşi: e ca pâlcurile de zăpadă veche în primăvară.”

“E rău pentru tine adeseori, omul a cărui bunătate n-ai vazut-o.”

“Atâţia oameni nu pricep că este măcar o mândrie care nu trebuie jignită: a suferinţei.”

“Fericirea întunecă, durerea lamureşte.”

“Copiii învaţă bunătatea de la natură, iar răutatea de la oameni.”

“În viaţa inimii, sentimentele sunt ca soarele, amintirile ca o lună tristă şi rece, mângâierile gândului ca o lumină de lampă moartă.”

“Sufletul nu ţi-l da decât cui iţi dă sufletul lui. Altfel tu rămâi fără nimic.“

“Fiecare întâmplare şi faptă are şi ea un adevăr: deprinde-te a-l culege.”

Din lumea animalelor.

Ştiinţa a stabilit că peştii au voce şi auz, dar ei se înţeleg în limba lor.

Crocodilul nou-născut e de trei ori mai mare decât oul din care abia a ieşit.

Cel mai mare ochi este cel al caracatiţei. Diametrul lui ajunge la 40 – 50 cm.

Batrahotoxina, cea mai puternică otravă naturală, a fost descoperită în jungla sud-americană, în pielea unei mici broaşte.

Forma hidrodinamică ideală şi greutatea specifică mică a delfinilor le permite să se mişte prin apă cu o viteză de până la 50 km pe oră.
Delfinii respiră aer şi deaceea ies la suprafaţă o data pe minut.
În împrejurări excepţionale se pot afla sub apă pînă la 6-7 minute.
Auzul fin al delfinilor se explică prin aceea că ei sesizează undele sonore nu numai cu organul lor acustic, dar şi cu tot corpul, mai cu seamă cu pielea de pe cap.

Unul dintre duşmanii cei mai primejdioşi ai rechinului este un mic peştişor, înarmat cu un ac ascuţit. Fiind inghiţit de acest uriaş animal răpitor, peştişorul sparge cu acul pântecele rechinului şi iese în libertate. În urma acestei rani rechinul moare.

În lumea animalelor recordul la sărituri este deţinut de antilopa cu labe negre, care sare peste 12 m. Cangurul cenuşiu sare peste 8 m, delfinul 5 m, elanul 4 m.

Un grup de cercetători a stabilit că urşii polari sunt dotaţi cu nişte ochelari de soare naturali. Ochii lor sunt apăraţi de un fel de membrană care are rolul de a atenua lumina orbitoare reflectată de zăpadă.

Una din cele mai curioase şi rare maimuţe din lume este cea denumită mustaţa regală. Această maimuţă este atât de mică, încât încape într-o palmă. În schimb are nişte mustăţi foarte mari.

Maimuţica trăieşte în junglele braziliene şi se hrăneşte cu fluturi, gândaci, arahide, banane, etc.

Cand englezii au ajuns in Australia au vazut un animal ciudat care sarea 
prin paduri. Au chemat un bastinas si l-au intrebat prin semne ce animal
era acela. Cum bastinasul repeta "kan ghu ru" ei au adoptat acel nume
pentru animal. Dupa mult timp cercetatorii au constatat ca bastinasul de 
fapt spunea "nu inteleg"