S.A.D.V.A. (Sindromul Atentiei Deficitare la Varsta Avansata)

Sunt alaturi de toti cei care au trecut de 40 de ani, iar cei care inca n-au trecut, sa nu rada si sa aiba speranta ca intr-o buna zi vor ajunge acolo! Cei care au trecut deja de 40 sau au aceleasi simptome sunt anuntati ca s-a descoperit diagnosticul acestei boli.

Pentru a intelege mai bine:
1. Am hotarat ieri sa spal masina: am luat cheile si am pornit spre garaj, moment in care tocmai am vazut corespondenta pe masa.
2. Bun, o sa merg sa spal masina, dar mai intai sa arunc o privire, poate ca e ceva urgent. 3. Am pus cheile masinii pe birou, langa scrisori si aruncandu-mi ochii am vazut ca erau cateva facturi de plata si multa publicitate inutila, drept pentru care am hotarat s-o arunc, dar am vazut ca gunoiul era plin.
4. M-am gandit ca-i mai bine sa-l golesc intai. Am pus facturile pe birou dar mi-am dat seama ca ar fi mai intelept inainte de orice sa merg la bancomatul de langa casa si sa platesc facturile.
5. Am lasat gunoiul jos, am luat facturile si m-am indreptat spre usa.
6. Unde sa fie cardul de bancomat? Ah, in buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!
7. Trecand pe langa masa, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Ma duc dupa card dar mai intai o sa pun berea asta la frigider.
8. In drum spre bucatarie constat ca plantele au un aer cam ofilit; ar fi bine sa le ud.
9. Pun berea pe masa din bucatarie, cand, ia te uita, dau de ochelari! Ii cautam de cateva ore. Sa-i pun bine repede!
10. Iau un vas cu apa si dau sa ma duc spre sufragerie.
11. Au! Am uitat telecomanda televizorului aici. Deseara, cand o sa vrem sa dam drumul la tv. nimeni n-o sa-si aduca aminte s-o caute la bucatarie. Mai bine s-o duc imediat in sufragerie.
12. Pun ochelarii pe masa si iau telecomanda.
13. Pun apa la plante si vars pe parchet. Las telecomanda pe sofa si merg sa iau o carpa sa sterg pe jos.
14. Trecand prin hol ma gandesc ca ar trebui sa schimb rama unui tablou.
15. Merg mai departe dar nu mai stiu ce ma duceam sa fac!!!
16. Ah! Ochelarii…. Nu! Mai intai carpa! O iau.
17. Dar dau cu ochii de cosul de gunoi, e plin.
18. La sfarsitul zilei: masina e tot nespalata, facturile nu le-am platit, berea s-a trezit pe masa, la plante am pus doua picaturi de apa, nu stiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile masinii!
19. Cand incerc sa inteleg de ce n-am facut nimic astazi, ramam ca traznit pentru ca stiu c-am fost ocupat toata ziua!
20. Imi dau seama ca e grav si ca trebuie sa merg la medic, dar mai intai cred c-o sa ma uit pe restul corespondentei.....

LEGILE VIETII:

“Atunci cand ai nevoie sa descui o usa cu mainile ocupate de zece pungi mari si grele....cheia se va afla in buzunarul opus mainii pe care cu greu ti-ai eliberat-o.”
“Singura data cand poarta se inchide singura e atunci cand ai lasat cheile pe dinauntru.”
“Cand ai miinile pline de unsoare incepe sa te gadile nasul.”
“Cand ti se pare ca totul merge foarte bine....e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important.”
“Daca reusesti sa-ti pastrezi calmul cand toti din jurul tau sunt disperati....e pentru ca nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei;”
“Problemele nu se creeaza, nici nu se rezolva, ele doar se transforma.”
“Vei ajunge fugind la telefon exact cat sa mai auzi cum cineva inchide receptorul.”
“Mereu sunt doua filme bune pe doua programe diferite la televizor....dar mereu la aceasi ora.”
“Probabilitatea de a te pata in timpul mesei creste direct proportional cu necesitatea de a-ti pastra haina curata.”
“Orice corp omenesc scufundat intr-o vana, facand o baie relaxanta cu spuma, face sa sune telefonul.”
“Orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare.”
“Viteza vantului creste direct proportional cu pretul coafurii recent facute.”
“Daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult.....nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect.”
“Mereu cand ajungi punctual nu va fi nimeni sa te vada, dar cand intarzii doar 5 minute....vor fi toti deja prezenti....si toti se vor uita la ceas si vor clatina din cap.”

Lista antidepresie a lui Stash

Nu aveti ce sa vedeti la televizor? V-ati saturat de analisti-comentatori care habar nu au cate urechi au? V-ati saturat sa asteptati ca guvernul Boc sa inceapa sa lucreze? Ati obosit sa ghiciti cine va fi ministru de interne saptamana viitoare? Romania va plictiseste? Inainte sa emigrati, incercati...

Lista anti-depresie a lui Stash

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Indreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cati soferi franeaza brusc in fata voastra!

2. Reincarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cand toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii la rubrica “scopul folosirii banilor” scrieti “pentru marijuana”.

4. Cand sinteti pe un coridor, sariti in loc sa mergeti. Apoi incercati sa numarati cate persoane se uita la voi crucis!

5. Daca sunteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti “apa plata dietetica”.

6. Sunati-va prietenii cu cinci zile inainte sa mergeti la o petrecere si spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Cand scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii “Am castigat! Am castigat!”

8. Daca va aflati intr-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand ingrozit “Salvati-va! Au scapat toate animalele!”

9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!

10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia intrebati farmacistul unde este cabina de proba!

Sigur ca dupa ce veti fi incercat toate cele zece puncte din aceasta lista, veti suferi de orice mai putin de depresie!

Realitatea virtuală

Realitatea virtuală este o tehnologie relativ nouă, cu ajutorul căreia putem pătrunde în lumi nevăzute, create de calculatoare, şi putem chiar să influenţăm această lume ireala. Universul visat este adus la viaţă prin grafica deosebită, imagini video şi sunet stereo.
Posibilităţile aplicării realităţii virtuale sunt nelimitate. Ea apare peste tot, începând cu jocurile de-a războiul sau pregătirea chirurgilor şi până la instruirea piloţilor de avion în condiţii de siguranţă. Ca dimensiuni, aceste “lumi” mecanice pot avea mărimi cosmice, sau pot fi mărunte, ca lumea atomilor şi a moleculelor.
Ideea de bază a realităţi virtuale s-a născut în anii 1930, când cercetătorii au creat un simulator de avion pentru piloţi. Au încercat să provoace cât mai convingator în piloţi senzaţia că se află la bordul unui avion adevărat. Filmul rulat în faţa piloţilor a accentuat şi mai mult impresia de real. 
În 1965, americanul Ivan Sutherland a venit cu o idee, pe care a publicat-o în scrierea sa intitulată “Ultimate Display”. Şi-a imaginat o lume virtuală personală, portabilă, un aparat format dintr-un mic televizor, pe lângă care a proiectat un ecran portabil sub forma unei căşti.
Echipamentul pentru realitatea virtuală a devenit complet odată cu introducerea mănuşilor. La începutul anilor ‘80 s-au creat asemenea mănuşi, dar varianta actuală, modernă a luat naştere abia în 1986. Atunci a fost proiectat noul model de către un proiectant de jocuri video, pe nume Jaron Lanier. Din acel moment casca şi mănuşa au devenit indispensabile.Numele de “realitate virtuală” a fost dat Lanier.
Realitatea virtuală are trei tipuri de baza. Probabil primul este cel mai cunoscut. Acesta constă dintr-o cască prevazută cu ecrane de televizor şi căştii de sunet, respectiv o mănuşă. 
Casca şi mănuşa se ataşează de un caculator care a fost programat pentru diferite efecte de sunet sau grafică, în funcţie de scopul utilizării. Dacă întregul sistem este destinat inginerilor proiectanţi sau constructori, atunci printre imaginile programate apar în special peisaje şi clădiri. Imaginile necesare vor apărea apoi în cască, pe micile ecrane, care vor sta într-un anumit unghi, care va determina farmarea unei imagini tridimensionale în creierul uman.
Casca şi mănuşa sunt prevăzute cu senzori. Prin aceştia, calculatorul este informat asupra mişcărilor capului şi mâinilor. Dacă privim în jur sau ne întoarcem în spate, computerul va calcula imediat imginea pe care o vedem din acel unghi, din centrul imaginii. Toate acestea se produc în timp real. Cu ajutorul mănuşilor putem apuca obiecte virtuale, le putem ridica şi chiar le putem simţi, putem modifica mediul virtual.
Al doilea tip al realităţii virtuale utilizează camere de luat vederi, pentru a urmări imginea utilizatorului în lumea virtuală În această lume putem deasemenea apuca sau muta obiecte. 
Aceste sisteme de realitate virtuală dau posibilitatea prezenţei mai multor participanţi.
Al treilea tip de VR proiectează o imagine tridimensională pe un ecran mare, cu suprafaţă curbată. Aceasta crează impresia că utilizatorul face parte din lumea virtuală. Această impresie poate fi accentuată prin folosirea unor ochelari tridimensionali.
În 1991 a aparut un joc pe calculator, numit Dactyl Nightamare. Acesta a fost primul dintre cele la care puteau participa concomitent doi jucători, puteau alerga unul după celălalt, şi se puteau “împuşca”.
Dar acesta a fost numai începutul. Odată cu dezvoltarea tehnologiei VR, au apărut unul după celălalt, aşa numitele parcuri de distracţie computerizate. În acestea există mai multe lumi virtuale diferite, utilizatorii, jucătorii pot participa deci în mai multe feluri de jocuri de aventură, imaginaţia lor fiind “ameţită” de sunete distorsionate electronic.
Însă VR este şi aşa foarte util pentru umanitate. Să ne gândim de exemplu la cei cu handicap fizic, care pe acestă cale pot participa la activităţi sociale inaccesibile pentru ei până atunci. VR le poate oferi chiar şi senzaţia miscării libere.