Tati draga, imi pare foarte rau, dar trebuie sa iti spun ca am plecat de acasa cu noul meu prieten. Am gasit dragostea adevarata. Sa vezi ce chipes e, cu tatuaje si piercinguri si motocicleta aceea imensa.
Se afișează postările cu eticheta scrisoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scrisoare. Afișați toate postările
Scrisoare pentru tati
Tati draga, imi pare foarte rau, dar trebuie sa iti spun ca am plecat de acasa cu noul meu prieten. Am gasit dragostea adevarata. Sa vezi ce chipes e, cu tatuaje si piercinguri si motocicleta aceea imensa.
Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu
de C.T.Popescu
Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Scrisori (autentice) ale copiilor catre Dumnezeu.
"Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi."
"Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."
"Niciodata n-as fi crezut ca movul se potriveste cu portocaliul, pana ce n-am vazut apusul de soare, ce ai facut marti seara. A fost tare misto..."
"La scoala de duminica ni s-a explicat ce si cate faci. Cine-ti face treaba cand esti in concediu?"
"De unde ai aflat ca tu esti Dumnezeu?"
"Pentru balul mascat vreau sa ma imbrac in drac. Nu-i bai, nu?"
"Tu chiar asa ai proiectat girafa, sau din greseala a iesit asa?"
"De ce lasi oameni sa moara si tot faci altii in loc? N-ar fi mai simplu sa-i lasi in viata pe astia?"
"Dumnezeule! Ca ai facut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci intre ele?"
"Tu stii despre lucruri, inainte sa fie inventate?"
"Bunicul a spus ca Tu deja erai cand a fost el copil. Cat de vechi esti?"
"Iti multumesc pentru fratior, dar eu m-am rugat pentru un catel."
"Cat timp am fost in vacanta, tot timpul a plouat si taticul a fost tare nervos si a spus niste lucruri despre Tine,... dar te rog sa nu-i faci rau!"
"Te rog sa-mi trimiti un ponei. Pana acum nu ti-am cerut nimic. Poti verifica."
"Cum se poate ca pe vremuri atatea minuni ai facut si acum nu-i nici una? Cum se poate, ca in ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."
"Doamne, Te rog, sa mai pui o sarbatoare intre Craciun si Paste!"
"Poate Cain si Abel nu s-ar fi omorit, daca aveau camere separate. La noi, cu frate-meu, functioneaza..."
"Pun pariu ca e foarte greu sa iubesti pe toti de pe pamant. Noi suntem doar patru in familie si nu merge."
"Draga Doamne Dumnezeule, anul asta te rog trimite haine pentru toate femeile sarace de pe calculatorul lui tata, care nu au nici o haina pe ele..
Amin."
"Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."
"Niciodata n-as fi crezut ca movul se potriveste cu portocaliul, pana ce n-am vazut apusul de soare, ce ai facut marti seara. A fost tare misto..."
"La scoala de duminica ni s-a explicat ce si cate faci. Cine-ti face treaba cand esti in concediu?"
"De unde ai aflat ca tu esti Dumnezeu?"
"Pentru balul mascat vreau sa ma imbrac in drac. Nu-i bai, nu?"
"Tu chiar asa ai proiectat girafa, sau din greseala a iesit asa?"
"De ce lasi oameni sa moara si tot faci altii in loc? N-ar fi mai simplu sa-i lasi in viata pe astia?"
"Dumnezeule! Ca ai facut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci intre ele?"
"Tu stii despre lucruri, inainte sa fie inventate?"
"Bunicul a spus ca Tu deja erai cand a fost el copil. Cat de vechi esti?"
"Iti multumesc pentru fratior, dar eu m-am rugat pentru un catel."
"Cat timp am fost in vacanta, tot timpul a plouat si taticul a fost tare nervos si a spus niste lucruri despre Tine,... dar te rog sa nu-i faci rau!"
"Te rog sa-mi trimiti un ponei. Pana acum nu ti-am cerut nimic. Poti verifica."
"Cum se poate ca pe vremuri atatea minuni ai facut si acum nu-i nici una? Cum se poate, ca in ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."
"Doamne, Te rog, sa mai pui o sarbatoare intre Craciun si Paste!"
"Poate Cain si Abel nu s-ar fi omorit, daca aveau camere separate. La noi, cu frate-meu, functioneaza..."
"Pun pariu ca e foarte greu sa iubesti pe toti de pe pamant. Noi suntem doar patru in familie si nu merge."
"Draga Doamne Dumnezeule, anul asta te rog trimite haine pentru toate femeile sarace de pe calculatorul lui tata, care nu au nici o haina pe ele..
Amin."
S.A.D.V.A. (Sindromul Atentiei Deficitare la Varsta Avansata)
Sunt alaturi de toti cei care au trecut de 40 de ani, iar cei care inca n-au trecut, sa nu rada si sa aiba speranta ca intr-o buna zi vor ajunge acolo! Cei care au trecut deja de 40 sau au aceleasi simptome sunt anuntati ca s-a descoperit diagnosticul acestei boli.
Pentru a intelege mai bine:
1. Am hotarat ieri sa spal masina: am luat cheile si am pornit spre garaj, moment in care tocmai am vazut corespondenta pe masa.
2. Bun, o sa merg sa spal masina, dar mai intai sa arunc o privire, poate ca e ceva urgent. 3. Am pus cheile masinii pe birou, langa scrisori si aruncandu-mi ochii am vazut ca erau cateva facturi de plata si multa publicitate inutila, drept pentru care am hotarat s-o arunc, dar am vazut ca gunoiul era plin.
4. M-am gandit ca-i mai bine sa-l golesc intai. Am pus facturile pe birou dar mi-am dat seama ca ar fi mai intelept inainte de orice sa merg la bancomatul de langa casa si sa platesc facturile.
5. Am lasat gunoiul jos, am luat facturile si m-am indreptat spre usa.
6. Unde sa fie cardul de bancomat? Ah, in buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!
7. Trecand pe langa masa, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Ma duc dupa card dar mai intai o sa pun berea asta la frigider.
8. In drum spre bucatarie constat ca plantele au un aer cam ofilit; ar fi bine sa le ud.
9. Pun berea pe masa din bucatarie, cand, ia te uita, dau de ochelari! Ii cautam de cateva ore. Sa-i pun bine repede!
10. Iau un vas cu apa si dau sa ma duc spre sufragerie.
11. Au! Am uitat telecomanda televizorului aici. Deseara, cand o sa vrem sa dam drumul la tv. nimeni n-o sa-si aduca aminte s-o caute la bucatarie. Mai bine s-o duc imediat in sufragerie.
12. Pun ochelarii pe masa si iau telecomanda.
13. Pun apa la plante si vars pe parchet. Las telecomanda pe sofa si merg sa iau o carpa sa sterg pe jos.
14. Trecand prin hol ma gandesc ca ar trebui sa schimb rama unui tablou.
15. Merg mai departe dar nu mai stiu ce ma duceam sa fac!!!
16. Ah! Ochelarii…. Nu! Mai intai carpa! O iau.
17. Dar dau cu ochii de cosul de gunoi, e plin.
18. La sfarsitul zilei: masina e tot nespalata, facturile nu le-am platit, berea s-a trezit pe masa, la plante am pus doua picaturi de apa, nu stiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile masinii!
19. Cand incerc sa inteleg de ce n-am facut nimic astazi, ramam ca traznit pentru ca stiu c-am fost ocupat toata ziua!
20. Imi dau seama ca e grav si ca trebuie sa merg la medic, dar mai intai cred c-o sa ma uit pe restul corespondentei.....
Pentru a intelege mai bine:
1. Am hotarat ieri sa spal masina: am luat cheile si am pornit spre garaj, moment in care tocmai am vazut corespondenta pe masa.
2. Bun, o sa merg sa spal masina, dar mai intai sa arunc o privire, poate ca e ceva urgent. 3. Am pus cheile masinii pe birou, langa scrisori si aruncandu-mi ochii am vazut ca erau cateva facturi de plata si multa publicitate inutila, drept pentru care am hotarat s-o arunc, dar am vazut ca gunoiul era plin.
4. M-am gandit ca-i mai bine sa-l golesc intai. Am pus facturile pe birou dar mi-am dat seama ca ar fi mai intelept inainte de orice sa merg la bancomatul de langa casa si sa platesc facturile.
5. Am lasat gunoiul jos, am luat facturile si m-am indreptat spre usa.
6. Unde sa fie cardul de bancomat? Ah, in buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!
7. Trecand pe langa masa, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Ma duc dupa card dar mai intai o sa pun berea asta la frigider.
8. In drum spre bucatarie constat ca plantele au un aer cam ofilit; ar fi bine sa le ud.
9. Pun berea pe masa din bucatarie, cand, ia te uita, dau de ochelari! Ii cautam de cateva ore. Sa-i pun bine repede!
10. Iau un vas cu apa si dau sa ma duc spre sufragerie.
11. Au! Am uitat telecomanda televizorului aici. Deseara, cand o sa vrem sa dam drumul la tv. nimeni n-o sa-si aduca aminte s-o caute la bucatarie. Mai bine s-o duc imediat in sufragerie.
12. Pun ochelarii pe masa si iau telecomanda.
13. Pun apa la plante si vars pe parchet. Las telecomanda pe sofa si merg sa iau o carpa sa sterg pe jos.
14. Trecand prin hol ma gandesc ca ar trebui sa schimb rama unui tablou.
15. Merg mai departe dar nu mai stiu ce ma duceam sa fac!!!
16. Ah! Ochelarii…. Nu! Mai intai carpa! O iau.
17. Dar dau cu ochii de cosul de gunoi, e plin.
18. La sfarsitul zilei: masina e tot nespalata, facturile nu le-am platit, berea s-a trezit pe masa, la plante am pus doua picaturi de apa, nu stiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile masinii!
19. Cand incerc sa inteleg de ce n-am facut nimic astazi, ramam ca traznit pentru ca stiu c-am fost ocupat toata ziua!
20. Imi dau seama ca e grav si ca trebuie sa merg la medic, dar mai intai cred c-o sa ma uit pe restul corespondentei.....
Scrisoarea lui Mihai Bendeac (Mondenii) catre ....cine vreti voi.....
Ante-scriptum – Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta “decaportabila” caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas. “- Cine p..a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo?!” “- Eu. Dar de ce am incurcat?!” (Ma recunoaste dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda). – Pai de ce-ai lasat-o acolo?! _ pai unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina?! Benzinarul intervine si el : “-Cu ce a incurcat domnule?! Plateste si pleaca” “- Pai ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns sa stau ca prostu’ dupa o motoreta?!” Eu zic : “P ai cine va pune? Stati ca desteptu’…” “- Ma iei la misto?! Ce p..a mea!!!” Ies afara. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcat la 3 milimetri de scuter. Zice : “Poate mi-o zgarii”. Nu i-am zgariat-o. Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca. Da! recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu “vedeta” de la televizor. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele. Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. Am plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor! Nu va mintiti! Nu va amagiti! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea camatarilor, s menarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor. Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii.
Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare.Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului…
Dragi cocalari,
Ati castigat. Voi si ai vostri v-ati fu..t nevestele prost (caci numai prost puteti) si iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati reusit sa va “educati” progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului, mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect…
Felicitari! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar atata timp cat inca mai putem si noi respira/vorbi/privi, dati-ne voie sa radem de voi. Dati-ne voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si in curand veti ajunge indeajuns de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i dati la lei.
Pana atunci insa…
- cojile de la semintele scuipate pe asfalt nu dau rod. Nu incoltesc! Va jur! Stiu ca voi nu ati prea mers pe la scoala dar credeti-ma pe cuvant ca am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din ciment. Asa ca folositi un cornet.
- daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele magazin ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.
- tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu' cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria…
- Nu ne deranjeaza ca ascultati manele atata timp cat “ascultati” nu se transforma in “ascultam”. Orice aparat de redat muzica are un buton pe care scrie volum…
- Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti “de valoare” dar exista niste chestii de noi le platim si ele se numesc impozite la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru ii face “printesei lui” inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva despre provenienta banilor dar daca reprezentatntii vostri conduc finantele, politia si justitia din Rromania, puneti-ne si noua o vorba buna… Multumim anticipat.
- va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. Noi v-am dat televiziunile, lasati-ne la schimb opera si teatrele!
- “De puta madre” inseamna “pizda matii”. Ne bucuram ca majoritatea purtati tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la voi.
- Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins intreaga comunitate cocalareasca si anume foto-fobia. Stim ca medicii nu sunt de-ai vostri ca nah, au facut scoala multa ai dracu’ tocilari, dar puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti ochelarii de soare si-n baie…
- Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen “Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de leopard si 5 kile de aur pe prima pagine din “The sun”. Si suntem incantati ca in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri…
- Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp este o calitate demna de homo sapiens. Deci iata ca teoria lui Darwin se sustine…
- pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios? Sau e chestie de potenta?
- Tunningul cu evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie dar…
- Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca! Ne dati sperante… Dar va atragem atentia ca atunci cand pe un motor sau pe o motoreta sau pe o bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea dintre care el are casca si ea nu, se traduce prin : “Mori fa in mortii ma-tii!” Ma rog… Asta nu le deranjeaza pe femeile din Romania intrucat aceasta atitudine reprezinta o normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.
Ar mai fi multe de spus dar daca ai parcurs aceasta “scrisoare” inseamna ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei existenta. Nu vreau sa te obosesc.
Ne vedem la mall,
Cu drag, Mihai Bendeac.
Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare.Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului…
Dragi cocalari,
Ati castigat. Voi si ai vostri v-ati fu..t nevestele prost (caci numai prost puteti) si iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati reusit sa va “educati” progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului, mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect…
Felicitari! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar atata timp cat inca mai putem si noi respira/vorbi/privi, dati-ne voie sa radem de voi. Dati-ne voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si in curand veti ajunge indeajuns de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i dati la lei.
Pana atunci insa…
- cojile de la semintele scuipate pe asfalt nu dau rod. Nu incoltesc! Va jur! Stiu ca voi nu ati prea mers pe la scoala dar credeti-ma pe cuvant ca am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din ciment. Asa ca folositi un cornet.
- daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele magazin ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.
- tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu' cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria…
- Nu ne deranjeaza ca ascultati manele atata timp cat “ascultati” nu se transforma in “ascultam”. Orice aparat de redat muzica are un buton pe care scrie volum…
- Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti “de valoare” dar exista niste chestii de noi le platim si ele se numesc impozite la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru ii face “printesei lui” inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva despre provenienta banilor dar daca reprezentatntii vostri conduc finantele, politia si justitia din Rromania, puneti-ne si noua o vorba buna… Multumim anticipat.
- va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. Noi v-am dat televiziunile, lasati-ne la schimb opera si teatrele!
- “De puta madre” inseamna “pizda matii”. Ne bucuram ca majoritatea purtati tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la voi.
- Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins intreaga comunitate cocalareasca si anume foto-fobia. Stim ca medicii nu sunt de-ai vostri ca nah, au facut scoala multa ai dracu’ tocilari, dar puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti ochelarii de soare si-n baie…
- Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen “Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de leopard si 5 kile de aur pe prima pagine din “The sun”. Si suntem incantati ca in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri…
- Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp este o calitate demna de homo sapiens. Deci iata ca teoria lui Darwin se sustine…
- pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios? Sau e chestie de potenta?
- Tunningul cu evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie dar…
- Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca! Ne dati sperante… Dar va atragem atentia ca atunci cand pe un motor sau pe o motoreta sau pe o bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea dintre care el are casca si ea nu, se traduce prin : “Mori fa in mortii ma-tii!” Ma rog… Asta nu le deranjeaza pe femeile din Romania intrucat aceasta atitudine reprezinta o normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.
Ar mai fi multe de spus dar daca ai parcurs aceasta “scrisoare” inseamna ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei existenta. Nu vreau sa te obosesc.
Ne vedem la mall,
Cu drag, Mihai Bendeac.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)