Pentru cei preocupati de o alimentatie sanatoasa, iata ultima noutate in domeniul nutritiei si al sanatatii. Este o usurare sa aflam adevarul dupa atatea si atatea studii conflictuale despre nutritie.
1. Japonezii consuma foarte putine grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat americanii. 2. Mexicanii consuma multe grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat americanii. 3. Chinezii beau foarte putin vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat americanii. 4. Italienii beau mult vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat americanii. 5. Nemtii beau foarte multa bere, consuma foarte multi carnati si grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat americanii.
CONCLUZIA:
Mancati si beti tot ce vreti. Se pare ca faptul ca vorbiti engleza e ceea ce va omoara.
Materiale necesare: un sezlong, un volum de poezie contemporana, o luneta, o penseta si o cutiuta.
Mod de operare: te duci pe malul Nilului, sau unde stii tu ca sunt crocodili, te intinzi pe sezlong, iei volumul de poezie tanara si te apuci sa citesti. Fiind poezie tanara, adormi imediat. Crocodilul te vede si-si zice: “Hopa! Micul dejun.” Se apropie si da sa te manance, moment in care observa volumul de poezie contemporana si, curios, incepe sa-l rasfoiasca. Fiind poezie tanara, adoarme imediat. Tu, care-ai adormit inaintea lui, logic, te si trezesti inaintea lui. Iei luneta, o tii invers si te uiti la crocodil. Iei penseta si-l pui in cutiuta.
Metoda logica de vanat iepuri:
Materiale necesare: o caramida, un morcov si un pumn de piper.
Mod de operare: te duci in padure si pui caramida intr-un loc deschis, unde poate fi observata cu usurinta. Peste caramida asezi morcovul, iar peste morcov presari piperul. Apoi, te ascunzi in desis. Iepurele vine, vede morcovul, da sa-l manance, inspira piperul, stranuta si se da cu capul de caramida.
Metoda logica de vanat ursi:
Materiale necesare: un cub mare de gheata, o oglinda mare si un sac de faina.
Mod de operare: Iei toate materialele si le duci in padure. Sprijini oglinda de un copac, pui cubul de gheata langa oglinda, apoi iei sacul de faina in spinare si te sui in copac. Ursul vine, vede oglinda si, curios, se admira. Ursul isi pipaie pectoralii si gandeste: “Ce muschiulos sunt!” Apoi isi va pipai blana, spunandu-si: “Doamne, ce blana matasoasa am!” In timpul asta, tu, care esti in copac, chiar deasupra lui, il picuri cu faina pe spate, pentru ca el nu-i atent. Ursul se va intoarce putin cu spatele si se va admira: “Mama, ce fese tari am! Sunt mandria acestei paduri!” In timpul asta, ii dai cu faina pe burta, ca nu-i atent. Ursul se va intoarce din nou cu fata la oglinda si va observa ca e alb complet. “Te pomenesti ca sunt urs polar”, va gandi el. In momentul ala, va observa si cubul de gheata: “E clar. Sunt urs polar! Si, daca sunt urs polar, logic sa stau pe gheata.” Ursul se va aseza cu fundul pe cubul de gheata. Nefiind urs polar, va raci. Dupa ce raceste, il prinzi mult mai usor.
Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr- adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord, ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur
cu ea. Cand, deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui.
Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din, loc in loc, lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.
“Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?”, isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? – a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si a “completat” inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...
Inima ta cum este???????? O poti imparti cu altii?
In geologie simetria este rara, si, acolo unde apare starneste uimire. La Giant's Causeway - in traducere "Poteca Uriasului" - natura si-a demonstrat din plin "geniul" matematic, cizeland circa 40.000 de coloane de bazalt cu multifatete, stranse laolalta aidoma unui manunchi gigantic de creioane hexagonale. Acestea sunt rezultate in urma unor eruptii vulcanice foarte vechi. Situl este situat pe coasta nordica a Irlandei de Nord, fiind considerat a patra minune naturala a Marii Britanii.
Insa situl vulcanic cu coloane de bazalt, inclus pe lista Patrimoniului Universal UNESCO, este pe punctul de a cadea victima incalzirii globale. Potrivit unui raport al organizatiei britanice National Trust, care administreaza zona, locul este amenintat de cresterea nivelului apei si de eroziunea de coasta.
Studiul avertizeaza ca, spre sfarsitul acestui secol, portiuni ale sitului geologic vor ramane sub apa marii aproape toata perioada iernii. Totodata, pana in 2080, Giant's Causeway va suferi eroziuni profunde, iar turistii nu vor mai avea acces in zona decat daca vor fi construite rute speciale. Pe termen mediu, intre 2050 si 2080, multe dintre faimoasele coloane de bazalt vor ajunge sub apa.
Indientii olmec din antica Mesoamerica credeau ca aduce ghinion ca mama sa-si creasca propriul copil. De aceea isi schimbau copiii intre ei sau ii vindeau.
Unul dintre cantecele pe care copiii il invata la ora de limba engleza este “Old McDonald”. Omul chiar a existat insa povestea lui este tragica. Acesta si-a ucis sotia dupa care s-a sinucis.
Muzicianul de jazz/rock Frank Zappa a murit inainte sa-si poata duce la indeplinire visul de a inregistra un album sub apa.
Bucatile de piatra care odata formau nasul faimosului Sfinx sunt pastrate intr-un depozit in Sicilia.
Hammurabi, regale Babiloniei (1792-1750 i.Hr.), se pare ca avea probleme cu vederea. Este reprezentat in picturile murale purtand o versiune primitiva a monoclului.
Aztecii au inventat rinoplastia.
Contrar credintei populare, cimpoaiele isi au originea in India.
Pablo Picasso a realizat multe dintre capodoperele sale purtand nimic altceva decat un sort si sandalele preferate. Numele complet al artistului plastic spaniol fiind Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez.
Faimosul explorator italian Marco Polo nu a invatat niciodata sa inoate.
Sotronul a fost inventat ca o bataie de joc la adresa obiceiurilor de inmormantare catolice.
Armata Americana cheltuie mai multi bani pe prezervative decat pe gloante pentru trupele din Coreea de Sud.
English Heritage, organizatia care administreaza Stonehenge, era pe cale sa vanda situl arheologic unui conglomerat japonez in timpul unei crize bugetare din anii ’80.
Nu exista echivalent pentru cuvantul "ieri" in limba eschimosilor.
Cuvantul "dictionar" nu a fost inclus in primul dictionar.
Dromaderul poate sa mearga in linie perfect dreapta cu ochii inchisi pe o portiune de sute de kilometri.
Albert Einstein nu-si putea retine propriul numar de telefon.
Cea mai mare bucata de aur a fost gasita in Antarctica, insa legile internationale interzic mineritul pe acest continent.
Isaac Newton refuza sa manace cu lingura.
Galileo Galilei bea cate un pahar de sange pe zi inainte sa se duca la culcare.
Primul ziar a fost printat pe matase.
Obiceiul ca capitanul navei sa se scufunde odata cu corabia isi are originea de la marinarii fenicieni.
Canibalii amarekaire din Peru au 17 retete diferite de a gati capul omenesc.
Ernest Hemingway a scris primul capitol din "Batranul si marea" stand la toaleta.
Michelangelo si-a inscrustat autoportretul in parul statuii David.
Luptatorii de sumo profesionisti platesc impozit in functie de greutatea lor.
Arhimede si-a gasit sfarsitul tragic in mainile unor soldati romani beti. Dupa ce l-au fortat sa-si taie si sa-si manance propiul nas, l-au fiert de viu in ulei de masline.
Semintele de susan erau atat de apreciate in Evul Mediu incat in unele parti ale lumii valorau echivalentul greutatii lor in aur.
Despre originea Zilei pacalelilor nu exista dovezi clare in istorie, si ceea ce stim astazi despre aceasta sarbatoare poate sa fie de fapt tot doar o pacaleala foarte bine elaborata. Cel mai veche referire la aceasta zi se pastreaza din 1582, in Franta. Pana atunci, anul nou se sarbatoarea timp de opt zile, incepand cu 25 martie si culmina pe 1 aprilie. Insa in acel an s-a trecut la calendarul gregorian si Anul Nou a fost mutat pe 1 ianuarie. Cum in acea vreme vestile circulau extrem de lent, unii oameni nu au aflat despre schimbarea calendarului sau altii au refuzat sa-l accepte, si astfel au continuat sa sarbatoreasca noul an pe 1 aprilie. Toti acestia au fost porecliti de catre cei care erau deschisi schimbarii si trecusera la noul calendar, ca fraieri, devenind in scurt timp subiectul glumelor si farselor. Cu trecerea timpului, intreaga lume a trecut la noul calendar, insa nimeni nu a vrut sa renunte la ocazia de a face farse celor apropiati, asa ca, in fiecare an, de 1 aprilie, au continuat sa faca glume unii pe seama altora. Farse banale, cum ar fi sa schimbi alarma de la ceas sau sa pui sare in cafea in loc de zahar, dar si glume elaborate, facute chiar public, unele avand consecinte nebanuite. Cea care a facut istorie este recolta de spaghete elvetiene, fiind una dintre cele mai faimoase farse facute vreodata. In 1957 in timpul programului TV de stiri din Marea Britanie, Panorama, o emisiune foarte respectabila a fost prezentat un material despre recolta de spaghete din acel an din Elvetia, care depasise toate asteptarile. Parand ca prezinta un material foarte bine documentat, Richard Dimbleby, moderatorul emisiunii, vorbea despre modul in care se recolteaza spaghetele in Elvetia, si cat de mult se diferentiaza de cel din Italia, despre motivele pentru care in acel an productia era atat de bogata, dand vina pe un asa-numit gandac al spaghetelor, despre cum spaghetele cresc in copaci, si daca au marimi uniforme sau nu. Comentariul sau era acompaniat de imagini cu o familie de fermieri care recolta spaghete din copaci. Cu toate ca aceasta stire a fost difuzata doar o data, si doar pe 1 aprilie, in saptamanile care au urmat redactia a primit nenumarate scrisori de la oameni care vroiau sa afle mai multe despre cultivarea spaghetelor si cum ar putea sa le planteze si ei in propriile gradini. Realizatorii emisiunii nu au pus capat farsei nici atunci, ci au raspuns scrisorilor in genul urmator: asezati intr-o cutie cu suc de rosii spaghetele, dupa care ingropati cutia in pamant langa un copac, si rugati-va sa aveti recolta anul asta. Acum ne intrebam cum a fost posibil ca aceste bazaconii sa fie crezute de catre telespectatori. Trebuie sa avem in vedere ca in anii '50 spaghetele erau vazute ca ceva exotic despre care nu se stia mai nimic. Chiar si directorul general al BBC Ian Jacob, a fost pacalit de acesta farsa. Cel care a avut acesta idee a fost un cameraman al emisiunii Panorama, Charles de Jaeger, dupa ce si-a adus aminte cum invatatoarea a ras de el in fata clasei cand a spus ca el crede ca spaghetele cresc in copaci.
E august, un mic oras pe malul marii ..., in plin sezon, ploua torential de citeva zile, orasul arata de parca ar fi parasit. Toti au datorii si traiesc din credite.
Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o camera. Pune o bancnota de 100$ pe masa receptionerului si se duce sa vada camerele. Seful hotelului ia repede bancnota si se duce repede sa plateasca datoriile la macelar. Acesta ia bancnota si se duce repede sa-si plateasca datoria la crescatorul de porci. Acesta la rândul lui se grabeste sa-si plateasca datoriile la cel ce-i livreaza furaje pt. porci. Cel cu furajele insfaca bancnota si alearga la prostituata pe care nu o mai platise demult. In timpurile astea de criza pina si ea ofera servicii pe datorie! Prostituata ia bancnota in mina si se grabeste spre hotel, unde fusese cu clientii ultimele dati si unde ramasese datoare.
In acest moment coboara rusul, dupa ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, isi ia bancnota si paraseste orasul.
Nimeni nu a cistigat ceva, insa intregul oras traieste acum fara datorii si priveste optimist in viitor!
VEDEREA. Nou nascutul vede clar ceea ce se afla la 30 cm de ochii lui. Un bebelus la care scoatem limba face la fel. Bebelusul fixeaza cu privirea. El este atras mai ales de figuri, de ceea ce se misca si de culorile contrastante. Bebelusii care sug isi privesc mama in ochi. Privirea este un mod de comunicare precoce intre mama si copil. Cand bebelusul priveste un obraz care se apropie de el, este stimulat pe plan vizual, dar in acelasi timp de modificarea caldurii, miros si de intonatia vocii.
AUZUL. Nou nascutul aude toate zgomotele. El cunoaste vocea mamei sale inca din timpul sarcinii. Zgomotele il calmeaza pe bebelus, vocile in mod special, mai ales daca este vorba de vocea unei femei, sau, si mai bine, despre vocea mamei. Bebelusii se orienteaza de preferinta spre sunetul unei voci dulci. Depistarea surditatii este realizata sistematic in timpul primei saptamani de viata.
MIROSUL. Nou nascutul simte mirosurile. In cursul unor anumite experiente, plasat in mijlocul unor tampoane imbibate cu mirosuri diferite, el se indreapta, prin tarare, spre tampoanele impregnate cu mirosul mamei sale. Mamele sunt chiar sfatuite sa nu isi schimbe parfumul ca sa nu deruteze copilul.
GUSTUL. Bebelusul se obisnuieste cu un anumit tip de lapte. Trecerea de la laptele matern la un altul, sau de la laptele matern la cel artificial este uneori imposibila. Nou nascutul cunoaste gusturile: dulce, sarat, acru, amar. El are in general o anumita preferinta pentru alimentele indulcite si se stramba daca i se pune sare pe limba.
PIPĂITUL. Sensibil la mingaieri, care il calmeaza si il linistesc, copilul cunoaste modul in care este purtat de mama sa. Alaturi de ea el se calmeaza imediat. Cand i se scot hainele si este in pielea goala, incepe sa planga. Poate credeti ca e din cauza ca ii este frig, dar el plange si in camere supraincalzite. Acest gen de plans se datoreaza sentimentului de nesiguranta pe care il resimte cand, dezbracat, copilul nu mai simte hainutele sau scutecele.
ZAMBETUL. La inceput este spontan si reflex. Si bebelusii orbi surad. Nou nascutul zambeste in somn. Surasul relational apare la sfarsitul primei luni. El este declansat de voci, de figuri, de mangaieri si nu este selectiv. Bebelusul zambeste oricui ii vorbeste dragut. In schimb, mai tarziu, in perioada lunii a opta, bebelusul surade numai figurilor cunoscute si in special, mamei sale. Bebelusii surad mai mult cand se raspunde la surasul lor, si sunt luati in brate, mangaiati, li se vorbeste sau li se zambeste. Tendinta lor de a surade se diminueaza daca nu li se raspunde. Surasul este, pana la zece luni unul dintre principalele semne ale satisfactiei bebelusului.
GANGURITUL. Apare in jurul celei de-a cincea saptamani. Aceasta forma de comunicare orala este cu desavarsire mai apreciata decat strigatele. La fel ca si surasul, ganguritul este mai intens cand i se raspunde. Se poate, inca din luna a doua sa se discute cu bebelusul prin imitarea reciproca a sunetelor. Pentru aceasta, vocea mamei este mult mai eficace decat celelalte. Cu cat cei din jur converseaza, mai mult cu bebelusul, cu atat mai mult acesta imita sunetele si isi mareste repertoriul vocal. Se considera ca bebelusul de trei luni dispune de 75 de sunete pe care le produce in diferite momente, cand se joaca, sau cand este singur in patul sau, cand doarme sau cand este scos la plimbare.
Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de “miresmele” transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!); “Cada” era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apa era atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba “Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat”. Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: “Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal!”
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci, etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala “Ploua cu pisici si caini”. Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare.
Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de “farfurii” nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se intampla des ca vasele sa faca viermi. Painea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool - plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormantare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori - rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci.. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort “proaspat”. La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana “mortului” era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba “saved by the bell” (“salvat de clopotel”).
