Mostenirea Reginei Victoria

Domnind mai bine de 63 de ani asupra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei - din 1837 pana in 1901, fiind imparateasa Indiilor - din 1877 pana in 1901 si stapana celor 28 de colonii britanice, Regina Victoria a avut cea mai lunga domnie a unui monarh britanic. In perioada victoriana Imperiul Britanic a cunoscut o dezvoltare impresioanta, ajungand in culmea Revolutiei industriale, trecand prin importante schimbari sociale, economice si tehnologice, devenind astfel una dintre cele mai mari puteri din Europa.
Pe plan international, Regina Victoria si-a manifestat influenta nu atat prin importanta pe care o castigase Anglia, cat, mai ales, prin legaturile de familie pe care le avea cu majoritatea familiilor regale din Europa. Mostenitorii sai, 9 copii si 14 nepoti, au ajuns prin alianta in cele mai puternice familii regale ale Europei, astfel Victoria castigandu-si porecla de "bunica a Europei". Si tot astfel, s-a raspandit printre familiile regale europene mostenirea genetica a reginei - hemofilia. Haideti sa urmarim pas cu pas urmele lasate de aceasta boala regala si sa vedem ce rol ii acorda unii ca ar fi jucat in schimbarea istoriei.

Inceputurile bolii in familia regala

Se pare ca Victoria a fost prima din familie care a purtat aceasta boala. Insa modul in care a primit-o ramane controversat pana astazi. Exista trei variante pentru explicarea originii hemofiliei in codul genetic al reginei Victoria: s-ar fi putut produce o mutatie in codul genetic al tatalui reginei, ducele de Kent (aceasta fiind si cea mai raspandita teorie); regina Victoria nu fusese fiica Ducelui de Kent, ci tatal biologic ar fi fost secretarul mamei sale, Sir John Conroy, de la care se presupune ca ar fi mostenit boala (aceasta teorie, nefondata, face obiectul cartii lui D.M. Potts - Gena Reginei Victoria) sau ar fi putut proveni pe linia genetica a mamei sale.

Cum se transmite hemofilia

Hemofilia este o boala ereditara, care consta intr-o predispoziţie spre hemoragie, cauzata de prelungirea timpului de coagulare a sangelui. Boala este transmisa de catre parinti atat baietilor cat si fetelor. Insa femeile sunt doar purtatoarele bolii. Numai barbatii sufera de hemofilie. Boala se manifesta din primii ani de viata ai copilului. Cand acesta invata sa mearga, orice cazatura minora ii va produce rani si sangerari.
Cu cat copilul inainteaza in varsta, cu atat pielea se sensibilizeaza, sangerarile devin mai dese, intervenind si hemoragii profunde ale muschilor, cauzandu-i dureri severe. Gena hemofila poate fi transmisa generatii de-a lungul de catre femei, fara ca acestea sa manifeste vreun simptom al bolii. Insa la nasterea unui baiat, boala va iesi la suprafata.

Boala reginei, raspunzatoare pentru revolutia din Rusia si Spania

Alix, una dintre nepoatele reginei Victoria, s-a casatroit cu tarul Nicolae al II-lea al Rusiei, devenind imparateasa Alexandra Feodorovna. In primii 10 ani de casatorie, tarina a nascut patru fete Olga, Tatiana, Maria si Anastasia, despre care nu se poate sti daca au fost sau nu purtatoarele bolii. In 1904, s-a nascut mult-asteptatul mostenitor, tareviciul Alexei. Insa acesta suferea de hemofilie. Si din acest moment se spune ca boala a schimbat istoria Rusiei.
Innebunita de durerea pe care fiul sau o avea la fiecare criza hemofilica si simtindu-se vinovata pentru transmiterea bolii catre copilul sau, Alexandra si-a gasit ultima speranta in Rasputin, calugarul nebun care a jucat un rol minor, dar spectaculos, in prabusirea dinastiei Romanov. Unii spun ca daca nu ar fi fost regina Victoria, Alexei nu ar fi fost hemofilic si astfel nu ar fi existat revolutia rusa, pentru ca nu ar fi existat Rasputin.
Victoria Eugenia, nepoata reginei Victoria, a ajuns la curtea Spaniei, casatorindu-se cu regele Alfonso XIII al Spaniei. Era purtatoare a bolii si astfel a adus gena hemofila in familia regala spaniola. Cei doi fii ai sai, Alfonso, mostenitorul tronului si Gonzalo au suferit de pe urma bolii. Boala mostenitorului tronului a slabit influenta pe care monarhia o avea in Spania. Cercurile antibritanice sustineau ca defectul genetic al reginei britanice a facut ca sangele albastru al roialitatii spaniole sa se pateze.
Multi dintre spanioli au inceput sa creada povestile care circulau, conform carora in fiecare zi un tanar soldat era sacrificat pentru ca sangele sau proaspat sa ii tina in viata pe cei doi fii hemofili ai regelui. Se crede ca gena hemofila transmisa de Victoria Eugenia fiilor ei a fost cea care a discreditat familia regala, fiind unul dintre factorii care a dus la Razboiul Civil spaniol.
In afara de cazurile de mai sus, alti sase mostenitori ai reginei Victoria s-au casatorit cu membri ai familiilor regale ale Europei, si unul dintre ei, printesa Loiuse, a devenit sotia primului guvernator al Canadei. In prezent, monarhii europeni cu radacini in arborele genealogic al reginei Victoria sunt: regina Marii Britanii, regele Norvegiei, regele Suediei, regina Danemarcei, regele Spaniei, regele Hellenes si regele Romaniei. Nu se stie daca linia hemofila a reginei se mai pastreaza sau nu in vreuna dintre aceste familii regale. Dar este posibil ca oricand sa iasa din nou la suprafata.

Stiinta ne joaca feste

Oare putem avea incredere in descoperirile oamenilor de stiinta? Cat este adevar si cat minciuna si orgoliu din ceea ce se sustine ca este de necontestat?

Marea farsa preistorica
Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului XX fusese dovedirea clara ca anumite forme sociale primitive de organizare in pesteri, inca se mai pastrau in Filipine pana in 1971. Se credea ca grupul de oameni care traise izolat in acea pestera isi pastrase un mod de viata similar cu cel al oamenilor preistorici in cauza ca forma de secole o comunitate inchisa care nu avusese legatura cu lumea din afara. Astfel se putea demonstra ca in lipsa socializarii si educatiei, oamenii se nasc si pot ramane la un stadiu preistoric de dezvoltare.
Daca vi se pare ca este imposibil ca in 1971 cineva sa mai traiasca ca in epoca de piatra, aveti dreptate sa fiti sceptici. S-a dovenit mai tarziu ca cercetatorii care “descoperisera” acest grup, platisera niste localnici sa traiasca in pesteri si sa se comporte ca oamenii de Neanderthal. Insa aceasta descoperire s-a dovedit a fi o farsa abia in 1983.

Cea mai ciudata selectie naturala
La jumatatea anilor '80, in Marea Britanie, naturalistii s-au vazut pusi in fata unui fenomen curios: din cauza poluarii provenite de la fabrici, scoarta copacilor se innegrea constant, fapt care, se credea, ducea la scaderea numarului de exemplare de molii deschise la culoare fata de cele inchise.
Cum teoria evolutiei era in plina voga, se credea ca din cauza schimbarii culorii copacilor, moliile albe erau mai usor de observat de catre pasari si astfel erau prinse mai repede de catre pradatorii lor. Bernard Kettlewell si-a pus in minte sa dovedeasca cu orice pret aceasta teorie: dupa studii amanuntite in paduri, unde a facut observatii pentru a demonstra ca, intr-adevar, pasarile preferau exemplarele de molii deschise fata de cele inchise, la sfarsit a redactat o teza in care sustinea ca, pe baza observatiilor, a demonsrat ca moliile deschise erau prinse de doua ori mai mult decat cele inchise.
Insa, cu timpul, s-au gasit trei probleme in argumentatia lui:

1) Kettlewell lipea de copaci molii albe moarte pentru ca pasarile sa le manance pe ele si nu pe suratele negre cat se poate de vii si de sprintene,

2) diferenta dintre speciile de molii albe si negre nu este atat de mare incat o pasare sa o remarce,

3) in mod normal pasarile nu se hranesc cu molii de pe trunchiurile copacilor.

Chiar si dupa ce s-au aratat aceste neconcordante, multi oameni de stiinta sustin in continuare teoria, fiind un exemplu simplu pentru selectia naturala.

Uriasul din Cardiff
Se pare ca mitul uriasilor care au trait pe pamant cu milenii in urma a fascinat omenirea dintotdeauna. Dupa o discutie aprinsa cu un cleric care sustinea cu tarie ca exista dovezi in Biblie ca aceste fiinte ar fi existat, cercetatroul George Hull s-a gandit sa-si bata joc de intreaga lume academica. A sculptat in ghips un om cu o inaltime de peste trei metri, pe care apoi l-a ingropat adanc in pamant.
Dupa un an, in 1869, Hull s-a prefacut ca in urma unor sapaturi arheologice, ar fi facut importanta descoperire a gigantului. Toti cei stransi sa priveasca aceasta raritate, nu s-au gandit nicio clipa ca acela nu este trupul fosilizat al unui urias, ci doar o statuie din ghips. Dar farsa a urcat la un nivel mult mai inalt, cand academicienii de la Yale au cercetat-o si au ajuns la concluzia ca este un original. Dupa ce a fost expusa publicului pentru destul de mult timp, Hull a considerat ca sarlatania lui merge totusi prea departe, si s-a hotarat sa-i puna capat. Pentru a scapa nepedepsit, s-a prefacut stupefiat la aflarea ca uriasul expus este o copie a descoperirii sale si ca originalul i-a fost furat. Si toata lumea l-a crezut din nou.

(Aproape) Totul despre sex
Studiile din anii '50 ale lui Alfred Kinsey sunt considerate cartile de capatai ale secolului XX cand vine vorba despre explicarea sexualitatii umane. Probleme tabu ca homosexualitatea, bisexualitatea, adulterul si legatura dintre experientele copilariei si viziunea despre sex a adultului erau explicate mai liber ca niciodata. Insa, conform lui Judith Reisman, cercetarea si teoriile lui Kinsey se bazau de fapt pe o metoda stiintifica extrem de defectuoasa. Se pare ca acesta si-a obtinut datele prin intervievarea, in majoritate, a detinutilor si din rapoartele psihologice ale pedofililor si nu din observatii asupra comportamentului persoanelor cu o viata sexuala normala. Ca urmare, 67% dintre teoriile sale despre homosexualitate nu au fost, mai tarziu, confirmate. Cu toate acestea, studiile lui Kinsey raman cele mai citate cand vine vorba despre comportamentele sexuale.

Tantarul ocupa primul loc in topul celor mai ucigatoare animale

Desi nimeni nu se asteapta ca primul loc al acestui top sa fie detinut de banalul tantar, faptele si istoria acestei insecte spun o cu totul alta poveste. Tantarul anofel a ajuns sa fie considerat, pe buna dreptate, cea mai periculoasa vietuitoare din lume. Cauza este una simpla, aceste insecte sunt purtatorii si transmitatorii temultului virus al malariei. Circa 2 milioane de oameni din Africa si Asia mor anual datorita maladiei transmisa de tantarul anofel. La o privire mai atenta asupra acestui fenomen, situatia este mult mai grava. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in viitorul apropiat tantarii vor transmite virusul malariei unui numar de aproximativ 70 milioane de oameni. Tantarii au ajuns sa raspandeasca malaria in tari precum Marea Britanie, Japonia si Noua Zeelanda. Acest lucru a devenit posibil datorita incalzirii accentuate a climei si schimbarii curentilor de aer care faciliteaza astfel deplasarea roiurilor de tantari in zone in care acestia nu au fost intalniti in mod normal.