SARBATOARE CATOLICA (CRESTINA)
Impăratul roman
Claudiu al II-lea era un luptător îndârjit şi a avut multe războaie. El a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaţilor lui nu au vrut să meargă în luptă. Gandindu-se că bărbaţii voiau să stea acasă cu soţiile şi copiii lor în loc să se lupte pentru el, Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă. A decis ca niciunul dintre soldaţii din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbaţi să meargă la război şi să lupte ca nişte adevăraţi soldaţi.
Valentin, preot crestin, stia că
oamenii au dreptul să se căsătorească.
(concept crestin, cununia implicit familia este sfanta lasata de Dumnezeu) Astfel el a căsătorit în secret cupluri. El făcea cununiile în locuri secrete, unde împăratul nu-l putea găsi.
Dar a fost găsit, arestat şi adus în faţa Impăratului. Lui Claudiu i-a plăcut de Valentin vazandu-l tânăr şi înţelept. L-a încurajat să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman, dar
Valentin a refuzat. El a fost întemniţat şi condamnat la moarte.
(Nu si-a vandut sufletul Imparatului, preferand martirajul decat lepadarea de Cristos). Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi şi le-a semnat scriind "Adu-ţi aminte de Valentin al tău."
Valentin a fost executat ucis pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Totuşi este necunoscută data exacta. Ziua de Sfântul Valentin este celebrată în onoarea celui care a considerat ca dragostea este de la Dumnezeu si nimeni nu are dreptul sa o ingradeasca sau interzica. (CLAR CA BUNA ZIUA)
SARBATOARE ORTODOXA PRELUATA DIN PAGANISM
(paganism = toate traditiile, superstitiile care erau practicate inainte de Cristos si ulterior interzise de El)
Fiu al
Babei Dochia, Dragobetele era sărbătorit pe
24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii
Valentine's Day, sau
ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Probabil că
24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.
Entitate magică
(legenda!!) asemănătoare lui
Eros sau
Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea
Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci
(no comment, era precrestina, nu are treaba cu Crsitos sau invataturile Sale), unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor
(!!!!numai Bahmuteanca mai cununa caini terfelind sfanta taina a cununiei!!), românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc"
(??!!) în această zi.
În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat
(superstitiile de orice fel sunt INTERZISE de Cristos care spune evreilor ca au desfiintat credinta in folosul datinilor lor!!!!). Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste
(!!?? Amesteca icoana care este simbol crestin cu farmecele care sunt strict interzise cu desavarsire de Cristos – blasfemie!!). În sudul României, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an
(??!!!), sau chiar pentru mai mult
(??!!!), Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă
(??!!!).
Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor
(??!!!). Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste
(??descantecele sunt interzise ca fiind oculte in categoria farmecelor si a vrajilor!!!).
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările
(blasfemie pe fata importata din nefericire, Maica Precista este Fecioara Maria si nu are nici in clin nici in maneca cu superstitiile populare romanesti!!!).
In concluzie, Sarbatoarea iubirii la catolici (martirajul unui preot in numele iubirii) nu are corespondent de niciun fel cu Dragobetele. Ca in mod fortat multi o aseamana in necunostinta de cauza sau in jenantul ca sa nu zic deplorabilul nationalism romanesc, este strict problema lor!
